sfârșIT-ul

cum toate lucrurile de care te-ai lasat au un sfarsit, imi retrogradez spatiul asta intr-o ciorna. si cum eu nu am simtul penibilului, scriu direct pe curat – deci e foarte posibil sa ramana cu aceste cuvinte pe post de limba de moarte. nu degeaba insa. voi renaste din propria-mi cenusa ca Alb ca Zapada (un nickname de care uitasem), pitic peste pitic, cu pasi de pitic. ma mut pe .ro, sa fac si io impresie, si practic, sa ma doara daca nu scriu ca doar hostingu’ e pe bani. o sa dureze pana reusesc sa-nteleg ce e ala dns, cum se muta si etcaetera. am ochit si-o tema uratica pentru noul blog dar care are un nume de care mi-a placut. teoria e ca asta sa fie un pas pitic intru a face mai multe pentru mine, ca am si eu o varsta si vreau sa va vad pe toti insurati. o sa fie acelasi nume (pentru ca in continuare nupotsacredcescriu.ro), o sa preiau posturi de-aci, o sa le mai editez un pic si-o sa le vand ca noi. o sa-mi fac pagina de facebook, o sa devin celebru si n-o sa mai vin la nuntile voastre. dar macar sper sa ma incurajeze sa scriu mai mult si mai al dracu. sunteti niste ultrasimpatici cei care ati poposit p-aci. mi-a folosit sa va stiu, stiu ca voua nu. ne-om revedea in curand.

closed

ghid de strategie pentru referendum

USL:

– obligativitatea prezentarii stampilei de votant, luni, la intrarea pe poarta uzinei.

– incolonarea spre vot intru Domnul a tuturor enoriasilor din sat, a familiilor lor si a rudelor proaspat decedate pentru care inca se mai aude vesnica pomenire.

– emiterea unei ordonante de urgenta prin care voturile se pun dublu, doar asa, pentru efortul pentru care il fac romanii sa scape de basescu.

PDL:

– instalarea in fata fiecarei sectii de vot a unor baietasi de scara blocului, care sa flegmeze pe trepte, sa fumeze, sa scuipe seminte si practic, sa nu te lase sa treci.

– daca nu merge, aceeasi treaba de mai sus dar cu baietii de la bgs.

– amplasarea strategica la coltul sectiilor de votare a unor copii care sa faca „bau” de fiecare data cand vad o babuta venind.

disciplina periculoasa

Draga Anca,

iti scriu pt ca sunt usor speriat. cand am scris postul asta, nu m-as fi asteptat ca lucrurile sa se intample in ordinea si-n disciplina asta. caci aici e vorba de disciplina. de un fel de a face lucrurile atat de calculat incat oribilul devine (periculos) de aplaudat admirativ. tu ai luat ieri bacalaureatul cu 9,53. si ai scris aici (cititi fratilor postul fetei) o analiza a intregului proces didactic, de la gimnaziu si pana in clasa a 12a. si pe langa felicitarile pt note, pt calitatea si coerenta postarii tale, pentru ce in vine realmente sa te pup e spiritul analitic.

iti spuneam ca-s speriat. nu de politic, aici trebuie sa fii tampit sa nu te astepti la orice. is speriat ca oamenii astia printre care traim, n-au pic de educatie. oamenii ies din casa doar de frig si de foame. cat despre viitor, rezultatele de la bac din ultimii ani sunt relevante. Anca, e poate prea devreme sa te intereseze si, oricum, repetai pt bac, dar iti povestesc pe scurt o situatie.

miercuri, 20 iunie, Politia vine sa-l salte pe Adrian Nastase, fost prim-ministru al Romaniei. luni, 25 iunie, Dan Voiculescu isi anunta demisia din Senat. apoi, saptamana trecuta, in 24 de ore, se intampla urmatoarele: schimbarea din functie a presedintelui Monitorului Oficial (locul ala unde daca apare o lege/ordonanta, e si oficiala) – asta dupa ce pe 27 iunie e trecuta aceasta institutie de la Camera Deputatilor, sub autoritatea guvernului. schimbarea din functie a Avocatului Poporului (institutia care ar fi putut sesiza la CCR constitutionalitatea ordonantelor de urgenta) – si anume revocarea presedintelui Camerei Deputatilor si apoi a presedintelui Senatului (si inlocuirea acestuia cu Crin Antonescu) – a 2a functie in stat, aducatoare posesorului in caz ca presedintele e constipat sau suspendat, un mandat de presedinte interimar. a doua zi, a fost depus dosarul la CCR pentru suspendarea presedintelui la un loc cu Ordonanta de Urgenta prin care hotararile parlamentului sa nu mai poata fi contestate la CCR. si desi CCR (ale carei decizii sunt strict consultative) nu a sesizat incalcari ale Constitutiei care sa determine suspendarea presedintelui, procedura a fost initiata si finalizata cu succes.  totul se termina cu Ordonanta de Urgenta pentru modificarea Referendumului (presedintele va putea fi demis cu majoritatea voturilor valabil exprimate) si cu inlocuirea a 2 vicepresedinti ai Institutului National de Statistica.

in acelasi timp, un coleg mai mare de-al tau, acum niste ani, isi scria sarguincios o teza de doctorat. o lucrare care a fost dovedita ca fiind in mare parte copiata de catre Consiliul de Atestare a Diplomelor care s-a sesizat, a luat lucrarea la puricat si a decis este vorba de plagiat. tot ei au propos ca colegului tau sa-i fie retrasa retragerea titlului de doctor dar nici decizia de plagiat, nici propunerea de retragere a titlului nu sunt valabile deoarece, in chiar momentul in care oamenii astia erau in sedinta, Consiliul lor a fost desfiintat prin Ordin de catre Ministerul Educatiei (portofoliu guvernamental). si ca o barfa, tot colegul tau mai mare, avea trecut in cv, un Masterat la o universitate din strainataturi, al carei decan a raspuns ca nu l-a avut pe colegul tau ca elev inscris al Universitatii.

Draga, Anca,

dreptul la o convingere politica e al tau si numai al tau. si nici macar nu ma intereseaza, e cel mult bun pt o dezbatere cand o sa bem cele 9 beri pe care trebuie sa mi le dai. ce ma intereseaza e sa ti-l exerciti in cunostinta de cauza. daca votezi un catel, asuma-ti faptul ca el face caca pe trotuar. ia batistuta si strange cacatelul. pentru ca e catelul votat de tine. iar eu, cetatean al aceluiasi trotuar dar care am votat furnica, nu ar trebui sa calc in cacatel.

si-acum, de ce-s speriat. sunt speriat ca la cele scrise cu italic mai sus n-a iesit nimeni in strada, niciun protest, nimic. ca am vorbit chiar cu oameni care habar n-aveau ca s-au intamplat, oameni pentru care inca e foarte hip sa nu citeasca ziarele sau sa vada macar un buletin de stiri pe saptamana. oamni care voteaza la futu-i ma-sa, ca toti sunt niste nenorociti. oameni insa care te-ar linsa pe strada daca le ceri sa faca un efort financiar pentru trotuarul vostru. oameni care desi si-au pierdut orice reper, prefera sa mearga buimaci (de fapt, sa-i invarta pamantul ii timp ce ei stau iar lor sa li se pare ca se misca) decat sa infiga un betigas in nisip si sa ia nordul.

sper de la tine si de la capacitatea ta de analiza, de la ceilalti colegi pe care-i ai si care si-au dat seama ca a invata e ceva pt ei si nu pentru altii, ca veti fi treji si ca veti amenda prompt orice lucru care, trecut prin filtrul vostru critic, nu pare o disciplina periculoasa.

te pup. merci.

de ziua lui nastase, despre gest. despre gesturi.

in primul rand, circ-necirc mediatic, gestul e regretabil. nu cred ca analistii, televiziunile, oamenii politici, au vreo legitimitate in a clasifica acest gest. de nicio parte s-ar afla ei. pana la urma, creca orice om aflat in fata inevitabilului „2 ani de puscarie”, incepe sa aiba un tremur la genunchi. iar daca ai mai si candidat la un moment dat la presedintie si cam stii cum stai cu imaginea publica, intr-un moment de neinspiratie si haos, ai putea pune mana pe pistol.

si-acum incepem.

de unde pistol? pare o problema mica faptul ca unui om aflat sub ancheta penala nu i s-au sechestrat armele. dar daca-l chema Camataru (sa zicem), mai era problema tot asa mica?

motivul gestului. aici, revin cu tremuratul si cu haosul pe care le simti cand iti bate politia la usa cu catusele. dar pe de alta parte, ar trebui sa fii un om puternic, candidat la presedintie, remember? cu familie, cu tablouri, cu ochi de vanator (ceea ce probabil explica cat de prost a tras).

io cred ca cineva care se stie nevinovat moare cu legea in mana nu cu… si cum romanii au o sensibilitate pt cei de pe locul 2, mai cred ca e bine sa fii victima in tara asta. nu pot sa iau in calcul ca doar s-a zgariat umpic si are doctori apropiati care au exagerat gravitatea, mi se pare sf. dar iau in calcul ca a vrut sa para serios fara sa fi vrut vreun moment sa moara.

si apropo de analisti, nu ma gandesc ce ar fi spus „ceilalti” despre sa zicem base. ca „ar fi simtit ca se apropie sfarsitul”, ca „e un om slab”, ca „joaca teatru”, ca-si „joaca ultima carte”. dar nu ma gandesc. e o mare diferenta de perceptie publica si atac mediatic in functie de locul pe care te afli.

„intelectualii cu papion jubileaza ca moare nastase”. cam cat de neintelectual sa fii sa poti crede asta, culmea, despre niste intelectuali. pai sa ma intreb cum ar fi reactionat publicul radioului Zu (deh) despre alta persoana? ma rog, mi-e mila de oamenii si mintile celor care i-au atribuit „papionului” si purtatorilor sai (dintre care l-as mentiona doar pe, cred primul dintre ei, Ratiu) o tenta peiorativa sau mistocareasca.

ponta se intreaba daca e base fericit acum. acest om, prim-ministrul nostru, face declaratii politice si manipulative (chiar nu cred ca un om intelectual pana la proba plagiatului se poate gandi pe bune la cum isi freaca base mainile de fericire), in loc sa se intrebe (de exemplu) retoric ce cauta in vizita la un condamnat la puscarie. avem o mare prapastie intre declaratii politice si actiuni politice in tara asta. si (nota de subsol *vezi vizita lui geoana la vantu in prag de alegeri) mai cred ca nu invatam deloc din greseli.

concluzia mea e ca nastase a vrut sa pozeze in general dar i-a iesit cam ca la etnicii aia care se taie cu lama pe antebrat. la multi ani.

poporul roman, KO in repriza a 5a

a mai picat un mit. ieri noapte, lucian bute a luat bataie si a fost facut ko in a 5a runda.

ieri si azi, internautii si presarii isi dau palme, se stropesc cu apa rece, nu pot sa creada ce s-a intamplat.  care mai de care isi afirma sustinerea marelui campion, acum, la greu, cum zice si in juramantul de cununie. de fapt, fetele, privirile oamenilor astora arata leit cu cea a lui bute dupa seriile alea de pumni. suntem nauciti.

si asta dintr-un motiv simplu, zic. vrem si noi sa fim buni la ceva. buni asaaaa, gen imbatabili. sa avem si noi din nou un vlad tepes ceva, sa le fie la straini frica atunci cand apare asta in film.

echipa nationala de fotbal n-am avut niciodata. a fost „generatia de aur” (ca s-au vopsit in cap) care ne-a mai adus asa, ceva bucurii, a mers cat de cat dar sa iesi in strada ca ai ajuns in optimi nu e cine stie ce sarbatoare. steaua nu mai stie fotbal de cam… 26 de ani. aoleu cu cine tin. fetele de la oltchim arata ca nu-s nici ele perfecte iar de echipa de gimnastica ne impiedicam doar daca are pictorial in playboy.

asa ca aveam nevoie de bute. 30 de victorii, tata! asta facea orice roman fericit. boxa bute, iti luai o bere, te lasai pe spate, stiai ca o sa-l bata p-ala. apoi ieseai in strada sau pe facebook ca sa te bucuri de victoria noastra. simplu, nu? era exact de ce aveam nevie ca popor: un imbatabil care sa planga cand aude imnul.

cred ca de aici panica pe care o traim de doua zile. ca nu e ca-n filme, nu se termina mereu bine. a luat si asta bataie, ne-am dus dracu. cand o mai aparea alt imbatabil de care sa ne agatam?