panseu

toate lifturile dorm la parter.

ce-i drept, cui i-ar placea sa doarma cocotat si atarnat de-un cablu?

in distributie

stire: i-am tinut taxiul lui nae caranfil.

poate se ia, ma gandesc. oricum, sper ca a retinut my magnum look.

my kind of Romania

am ajuns. relaxat ca nu s-a prabusit low-costul cu mine, mi-aprind tigara si ma bucur ca de fiecare data cand ajung pentru prima data intr-un loc nou. apoi un domn tare de treaba imi ia bagajul, ma pofteste in masina, asigurandu-ma ca practica un tarif oficial si directia - viitoarea mea camera pentru weekend. ma intampina o domnisoara care se scuza ca singurele camere din care nu trebuie sa iesi la fumat sunt la etaj, dar pentru ca eu am la parter, pot sa folosesc terasa. unde mai pui ca primesc toate cafelele din lume “din partea casei”. mai tarziu, in centru, pe o straduta pe care cladirile, terasele si vanzoleala imi aduc aminte de Praga sau centrul vechi al Parisului, vad un grup de turisti insotiti de un ghid. tentat sa ma alatur aud ca se explica in germana si decid sa-mi continuu cafeaua si sa ascult engleza britanica din stanga si maghiara din dreapta. trece ziua si ma gasesc intr-un bar, la o masa ca 10 persoane pe care nu le cunosc. acum le cunosc. am nr. de telefoane, id-uri de messenger si invitatie la o zi de nastere. la pian canta un francez, in spatele meu un chinez vorbeste perfect in romaneste (si aflu ca mai stie vreo 6 alte limbi la fel de imposibile). la un moment dat, o domnisoara incearca sa se strecoare pe langa mine ca sa ajunga la masa. ma atinge, se scuza, ne angajam in discutie si in 5 minute imi ofera berea ei pt ca eu asteptam dupa barman. afara spre casa ma salut pe strada cu cei pe care mai devreme nu-i cunosteam. sunt invitat sa mai bem ceva dar refuz de oboseala insa bucurat de gest. intr-o alta zi, a fost soare. atat de soare incat terasele erau pline de oameni imbracati in culori de primavara. oameni care se salutau in toate limbile si care se opreau la masa ta sa te intrebe ce ai mai facut in ultimul timp si daca li te alaturi pe seara la o bere. dupa cum vezi, nu dau nume. dar le multumesc celor care au fost langa mine in weekendul asta. a fost minunat, a fost o gura de oxigen. si inca una din care cred ca o sa traiesc sanatos inca mult timp. va invidiez ca sunteti acolo, ma gandesc cu drag la voi si la momentele atat de frumoase pe care le-am petrecut impreuna. “na, servus”!

dati din cap!

deci, da, iau bilete. cine mai doreste, cine mai pofteste, fix pana joi astept raspuns:

23.07 Metallica - tribuna 2, sector C sau D > 250 ron

26.07 Lenny Krawitz - tribuna 2, sector C sau D > 250 ron

4-6.07 BestFest - aci io iau 3 day pass da’ daca vreti doar in niste zile it can be done

…si ar mai fi Cohen, dar sa se puna in vanzare.

 

realitate banala - pseudohaiku

varf de bloc cu om la limita

o strada laturalnica era patul a 2 tineri

din taxi consemnam un girofar.

vrajitoarea Pleilizt, fata vestitei Uinamp - adevarata sora a lu’ Em Petrei

De la Irina cetire:
1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 people
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.

1. How are you feeling today?

Velvet Revolver - Dirty little thing

da, imi lipseste o convertibila de prin ‘60 si-un tatuaj cu juma de inima. ma scuzati, ma duc sa-mi tai o pereche de blugi…

2. Will you get far in life?

Depeche Mode - World in my eyes (live in Bucharest)

bun, deci macar imaginar, fac ocolu’ pamantului. imi convine.

3. How do your friends see you?

Depeche Mode - Walking in my shoes

s-a nimerit. e bine. destul de exact.

4. Will you get married?

A Reminiscent Drive - Ambrosia

ma fac ca nu inteleg. frumoasa melodie. chill:))

5. What’s your best friend’s theme?

Vonda Shepard - Tell him

nu stiam ca am asa ceva in playlist. dar suna a “theme”. whatever.

6. What is the story of your life?

Parazitii - Degeneratia urmatoare

:)) mi-a fost putin frica de ce piesa ar putea sa vina. merge!

7. What was high school like?

De-Phazz - Mambo Craze

mda. aveam piese care ar fi putut descrie mai bine:) macar e o piesa vesela, se potriveste.

8. How can you get ahead in life?

Alex Gopher - Ralph and Kathy

…deci doar cu un GPS si flancat de doi robotei:)

9. What is the best thing about your friends?

Prodigy - Smack my bitch up

kinky mazar-fazar! deci nu. ba da! nush.

10. What is in store for this weekend?

Cirque du Soleil - Tango

yeah, right.

11. What song describes you?

Sting, Billy Joel & Eric Clapton - Shape of my heart

si-aici mi-a fost frica de melodie. nu a iesit rau, doar penibil.

12. to describe your grandparents?

Metallica - Fuel

iu-huuuu, dadada!:))

13. How is your life going?

Marilyn Manson - Disposable Teens

am I a black rainbow?:p misto piesa.

14. What song will they play at your funeral?

Rage Against the Machine - Freedom

exact! bravo baietii! deci, sa notati, sa nu uitati.

15. How does the world see you?

Cranberries - Copycat

aici m-am enervat. dar e un joc, jucam de placere:))

16. Will you have a happy life?

The Chemical Brothers - Saturate

minimalist, electro, misto. asa sa fie!

17. Do people secretly lust after you?

Williams Traffic - Doxa

nu comentez.

18. How can I make myself happy?

Telepopmusik - Breathe

hm. is it a trick answer here? is it??:)

19. What should you do with your life?

Faithless - We come one

sa militam deci. pace!

se duce la transpi, noua zdranga, lachesis, tranda si diana.

sms 13

[encoded]: dahiJ, abmob, tsiroret, cata, timmus, etnideserp, itserucuB.

April fool’s

One of the all-time-great April Fool’s jokes was played by a broadsheet newspaper. On April 1 of 1977, The Guardian, London, brought out a seven-page travel supplement in honour of the 10th anniversary of Sans Serriffe (capital: Bodoni), a small republic located in the Indian Ocean, consisting of several semi-colon shaped islands the biggest of which were Upper Caisse and Lower Caisse. Its leader? General Pica.

A series of articles described the geography and culture of the place. Accompanying advertisements too turned it on (Kodak: “If you have a photograph of Sans Seriffe, Kodak would like to see it.” Guinness: “How Sans Seriffe turned Guinness upside down.” Texaco: “Win two weeks in Sans Seriffe as a guest of James Hunt“).

Hundreds of readers began calling their travel agents for bookings and the newspaper for more information. The Guardian even received a letter from a group calling itself the San Serriffe Liberation Front, which took the paper to task for the pro-government slant of its report.

sa fim seriosi!

observ cum oamenii cand devin seriosi se transforma in monstri. adica scoti omu’ din infantilitatea lui vesela (sau e veselie infantila?) cerandu-i umpic de seriozitate si el devine brusc agresiv, rau. exercitiu asta de “a dezbate” mai trebuie mult timp repetat pe meleagurile noastre. cum ai o parere de partea cealalta, cum simti smalt de dinti nespalati si respiratie inabusitoare pe langa beregata. concluzia discutiei fiind ori “iti iau gatul cu cutterul” ori “am incheiat discutia”. tare! oare chiar asa de mare nevoie avem de sustinere si exercitiu de echilibru pe baloane de sapun? asa, si daca sunt de acord cu tine, ce? self-esteemul tau o sa mai creasca cu 0.5? ok. si asta inseamna ca la urmatoarea discutie o sa fii si mai increzator in aberatiile pe care le emiti? si pana la urma tot o sa dai de un tampit care o “sa te contrazica” (ca nu putem sa discutam cu tine de sustinerea unui alt punct de vedere). e, si-atunci ce-o sa faci? o sa te balbai putin becalian, o sa ridici excesiv tonul (mai mult ca sa te auzi tu pe tine, te, t) si-ntr-un final o sa conchizi: “un idiot! de ce-mi pierd io timpul cu el? mai bine-l bat!” hihi.

dimineata pura

clar, singurele dimineti pe care vreau sa le vad sunt cele pe care le-am asteptat o noapte intreaga treaz. la mine nu mai functioneaza nimic, nici cafea, nici tigara, nici dus, nici spalat pe fata cu apa rece, ni-mic! nu numai ca-mi ucide visele, alarma la telefon parca m-ar pregati pe mine pt viata de apoi intru nemurirea infarctului. as musca de nas pe cineva de pe strada intr-o dimineata. eu pun pariu ca macar 3 din 10 oameni nu si-ar da seama ce li s-a intamplat. ba creca daca toate lucrurile rele - jafuri, violuri etc s-ar produce pana ca oamenii  sa-si fumeze tigara, ar fi asa… huh? ce, ce s-a-ntamplat? am mai dormit 10 min? great!

a, si mai am o idee. nu vreti sa constituim un fel de Armata Salvarii pt cei care dorm in tramvai? imi imaginez cum descindem inarmati cu paturi si cu perne si le soptim la ureche “da-l dracu’ de serviciu, dormi aci ca-i cald si bine”, ba chiar, in cazuri atent selectate, putem sa ne bagam langa ei si sa-i tinem in brate. maaama, ce-ar mai dormi lumea. pe bune acum, cica sexul e asa, o dorinta de necontrolat si pe care o ai de x-spe ori pe zi. dar get real, dimineata, de cate ori ai vrut sa ti-o tragi si de cate ori ai zis “mai dorm 5 minute”?

normalul din exceptional

am citit nush unde ca lucrurile firesti sau pe care daca stai sa le privesti in profunzime descoperi ca sunt firesti, au ajuns exceptii sau exceptionale.

ok. frumos, adevarat, total nesanatos. va rog, nu scoateti oamenii din superficial. o sa crestem in graficul de sinucideri iar cei prea lasi se vor transforma in monumente de frustrare. mie au inceput sa-mi placa tare mult cei care spun “eh, sunt prost, da. pai io si de mine rad. dar rad!” incepe sa ma domine gandul ca noi suntem construiti genetic intr-un fel care nu ne permite sa fim civilizati. eu incep sa cred cu tarie ca suntem niste carpe foarte influentabile si moi, niste “lipsiti” (cum spunea Scolo) care acum inca nu se pot abtine sa bage bomboane in toate buzunarele. iar culmea trendy-ului este, firesc, opusul. nepasarea. acel subinteles cum ca tu iti permiti mai mult decat bomboana aia si eventual te uiti cu dispret la cel care o ia. “politically correct” ar fi sa te intrebi la fiecare astfel de persoana de ce actioneaza intr-un anumit fel. dar noi nu traim intr-un univers politically correct. deci de ce nu ne impuscam pe strada? ca eu nu gasesc raspuns.

asa. sa revenim. deci a ajuns sa fie exceptional un lucru firesc. “uite, ala a facut o fapta buna. wow!” who’s to blame? TV? Marilyn Manson? Parazitii? nu. tu esti de vina. ai alimentat si alimentezi in continuare starea de fapt. si apoi te plangi de ea. revolta? no way. declarativ, da. actiune? hmm, nu, semnatul online de petitii is not enough. o sa te intorci la birou unde o sa mormai putin ca te fute seful la cap si ca te pune sa stai si azi peste program, o sa te injure sau agreseze unii in metrou dar o sa taci stiind ca nimeni nu se va baga pentru tine, o sa ajungi acasa facandu-ti loc printre baietii care fumeaza in scara blocului si, fara pic de energie, o lasi treburile balta si o sa te indrepti spre somn sperand ca baietii o sa ramana acolo si ca nu o sa intre in casa unde sa dea drumul la muzica taman cand tu inchizi televizorul. iar in weekend vei dormi dupa tot acest program identic din timpul saptamanii si vei spune “wow” la orice “am fost la munte/tenis/in parc/la gratar/la teatru/etc” a prietenilor tai.

mda. deci avea dreptate cine a zis.

azi: sa dam cu Pamantul de Pamant

 by little black dress si detalii aci

ps: feel free to share/post/act!

facem pipi sau cunostinta?

asta nu e din the 90’s dar merita ca remember.

deci eram in cazino. eu, multimiliardarul, jucand la ruleta salariul vreunui strainez de la “granzii” capitalei. si cum emotia urmatorului numar era mare, proportional si pipi. imi rup de la inima (stiind ca daca nu m-as fi dus as fi castigat fix potul cel mare) si ma indrept spre a fi parte din colectivul gentlemen. acolo, pe motiv de viteza, intru in incaperea cu toaleta, acel loc in care nu faci la perete si ma si-anume pornesc spre eliberare uitand sa inchid usa dar tragand sfios cu ochiul peste umar. pai si vad un baiet asa de vreo 23-24 de ani care se uita si venea insistent spre mine, parand sa doreasca sa-mi zica ceva. eu raman intr-o stare de “intre” si ma uit mai clar, tot peste umar, la el.

- te stiu! ai fost la emisiunea aia… pe TVR2… cu tinerii… (ajunge in usa cabinei)

- (eu deja putin frustrat si ramas cu pantalonii in vine) … mda (si incerc sa dau de inteles ca sunt acolo cu un scop)

- extraordinar! mama dar ce ma bucur sa te cunosc! (si pana sa mai apuc sa fac ceva, ma ia de umar, imi ia mana libera si mi-o strange intr-un salut barbatesc). ma uitam in fiecare zi…

- (eu deja fara sa gasesc vreo solutie, raspund politicos) multumesc…

- (exuberant) sa te pup!

si acum imaginati-va: doi barbati, intre 1 si 2am, intr-o toaleta, unul cu pantalonii in vine - cu o mana tine de ei, cu cealalta se tine de mana cu celalalt barbat si cei doi se pupa.

- (tot el) pe mine ma cheama @#$%, daca mai stai p-aci, ne mai vedem, ok? ai fost super-tare, frate, mi-ai placut! (si pleaca).

azi: eco-logically speaking…

tot vorbind cu Octav care mai nou a intrat asa cu un picior (fara sa-si bage picioarele) in politica, a inceput sa ma bata un gand. si-atunci am inceput sa ma intreb unde mi-ar fi locul? si tot discutand despre cum am trecut de la “ba, mi se parea idiot sa sting luminile cand ies din casa sau sa opresc apa cand ma spalam pe dinti iar acum pare normal”, primul gand a fost la Partidul Verde. totusi, aducandu-mi aproape instantaneu “polutiile” lui Dolanescu jr si “cum o sa spunem noi pe sleau, frate” by Sisu&Puia, mi-am dat seama ca nu am calitatile necesare pentru a activa in calitate de mai mult decat un carnet de membru. dar sa revenim…

dupa ce am vazut “An Inconvenient Truth” m-am tot gandit ca, da, ar fi dragut daca de exemplu, s-ar gasi o companie de automobile care sa faca o campanie - cumperi masina, iti dam bicicleta gratis. m-am enervat vazand din tren kilometri de gunoaie (in special neprietenosul si ne-biodegradabilul plastic) care zaceau linistiti la margine de drum sau de padure. avem sute/mii de protestatari impotriva modernizarii si dezvoltarii dpdv comercialo-industrialo-turistic a statiunii Vama Veche. voi stiti cum arata “haznaua” aia de statiune? io pun pariu ca daca cineva ne-ar cere bani (o taxa de poluare si jeg) si ne-ar lasa sa baltim in continuare, am prefera sa-i dam decat sa ne ducem ambalaju’ de la saorma pana la cos.

stiu ca avem (sau ca am avut) un minister al mediului. oare ce face el? de acord ca tre sa lupte pe plan mare cu aia care defriseaza padurilii (prietene cu romanu’) dar pe cand o sa vedem si noi niste panouri care sa faca apel la…. bun simt sa zicem? in Madrid, primul panou pe care l-am vazut la intrare in oras era cu un caca si un text. mi-a spus cineva ca e o campanie pt cei care ies cu cainele, ca sa-i culeaga si rahatelul de pe strada daca bietul animal n-a putut sa se abtina. la Praga, gaseai din 50 in 50 de metri pungi de hartie (reciclata) care aveau acelasi scop. noi avem vreo 10 cosuri de gunoi in tot orasul pe care scrie ce material sa arunci si in care recipient. dar stim oare sa facem diferenta intre hartie si sticla?

shop pe rosu

nu-mi prea vine dar sa zicem ca imi cer scuze pentru generalizare.

oricum, azi, plimbandu-ma prin magazinele scumpe de pe Calea Victoriei am ajuns la parerea ca toate femeile care isi iau genti de pe-acolo sunt la ciclu. intra nervoase si ies zambind. panaceul PMSului. adica, mi se pare si normal sa cauti un motiv care sa-ti faca ziua/”perioada” mai buna, nu?

drept urmare, propun publicitarilor interesati, campania la genti “Furla” - shop pe rosu.

t-anti

nu atata timp cat sunt nominalizati oameni care promoveaza ura rasiala si care lovesc in anumite clase sau categorii sociale (fara a incadra scriitura lor in genul “pamflet”). nu atata timp cat sunt nominalizati oameni care scriu floricele si deseneaza norisori.
imi pare rau ca au cititori si ca acesti cititori au atata putere.
…poate la anul. bafta! ;))

let the game begin

vreau neaparat sa pun la cale un concurs de canasta.

care si cum va bagati? eu as sti un bar unde se poate.

saracia / pamant romanesc

n-are lumea bani, domnule.

abia ne platim intretinerea, n-am mai iesit la un restaurant de nu-stiu-cand iar cartile s-au scumpit ceva de speriat. pai pe vremea lu’ Ceausescu iti faceai concediul la mare sau/si la munte, ieseai macar o data pe luna cu familia la o friptura, un sprit si o inghetata in oras, iar la 30 de ani, erai om la casa ta. da, faceai un ce-a-reu’, dar aveai din ce sa traiesti. acum, ne imprumutam de la luna la luna ca s-o scoatem la capat.

deci, eu incet-incet, innebunesc. o friptura la o carciuma e mai ieftina deca un meniu la McDonald’s. dupa Bulgaria (alta saracie), inteleg ca stem a doua tara la Mercedesuri pe cap de locuitor. de chiuuri, icsuri, icsceuri, icscheiuri si lexuri, nu mai zic. dar eventual sa fie albe.

in schimb, felicitari tuturor celor care striga “hotii” in fata Senatului sau a Guvernului si-si revendica banii “furati” la Caritas. hihi. boilor. punem pariu ca stetsi aceiasi cu aia care sunt mereu insotiti de-o ciocolata, un pachet de Kent si-o garoafa cand se duc la un ghiseu? ah, nu puneti pariu, ca n-aveti bani. inteleg. oricum, bine ca ati apucat sa va luati casetofon cu cd si Ipod cu credit cu buletinu’. a, ce, nu stiati ca trebuie platit pana la capat? ah, pardon. mda, ar fi fost o idee sa nu beti in timpul serviciului si sa va dea afara, ca acum sa aveti salariul ala de cacat cu care sa va acoperiti creditele. ah, d-asta mai furati din cand in cand? ok, rezonabil. oricum, parerea mea e sa va terminati de construit casa la tara pana vine anotimpul ploios. nu de alta, da sa aveti unde sa intrati ca sa beti alea 5 butoaie de tuica. porcu’? nu-l mai cresteti, e mai ieftin la Carrefour. da, da, magazinul ala unde cand e Paste sau Craciun stati cate 3 ore la coada la casa iar pe rafuri nici serviciul lor de curatenie nu a avut rezultatele astea extraordinare.

ce fraiere, n-ai camera la mobil? da’ empetrei la casetofonu’ de la masina ai? hai mergem diseara sa vedem un film la mol. dupa care, cica e petrecere Playboy in Bavaria. hai ma, ca in weekend facem un gratar, dau io naveta de bere…

si, una din vorbele mele preferate. stiti ce face romanu’ cand nu mai are bani? exact, schimba o suta de parai.

‘ai va pup pe portofel.

curiozitaciune

tare as vrea sa stiu care-mi sunt barfele.

am fugit de-acasa

… nu dupa ce am lasat un bilet, in care sa-mi exprim parerile de rau fata de surpriza pe care o vor avea ai mei dimineata cand imi vor constata lipsa.

dar cum a decurs…

nu stiu motivul, cert e ca l-am sunat pe Gulie intr-o seara si i-am propus sa mergem la Costin acasa, sa ne destrabalam la discoteca. o singura problema. Costin statea in Otopeni iar ceasul sa fi fost vreo 11 seara. buun, zis si facut. am intrat tiptil in casa ca sa-mi fur din economiile pe care mi le tineam intr-o cutie de lemn, alaturi de singura scrisorica de amor de la o gagica miloasa, am scris biletul si ne-am oprit pe gard in fata blocului sa facem plan.

am reusit noi sa oprim un autobuz care batea in retragere si care pentru parca 5mii de lei, ne-a transportat pana la Academia de Politie. iar de acolo, inarmati cu tigari, pornim pe sosea spre Otopeni, in delirul soferilor care treceau pe langa noi. si, in murmurul mai de dulce, mai de familie a lu’ Gulie, am batut cale de cati kilometri or fi pana la discoteca Acapulco* (oare?) din Otopeni. nu ne-am mai dus noi la Costin din frica de ulita cu caini si mama inarmata cu matura. deci, direct la gagicareala si Coco Jambo. mi-aduc aminte ca am inceput cumintei cu Coca Cola si, mai spre dimineata, am facut gestul suprem de rebeliune si am baut o bere.

5 dimineata, se inchide discoteca, pleaca interlopii si, odata cu ei, cei 2 copii minune ai Bucurestiului. ne oprim la 5jumate fix in poarta la Costin. care, normal, face ochii mari cand ne vede noua ochii mici si ne invita prietenos sa ne culcam in camera cu soba.

 LE: mi-am adus aminte: Casablanca!

sms 12

am ajuns, ajutat de Octav, la concluzia ca decat sa-mi fac casa de vacanta la munte, mai bine dau banii pe un weekend la hotel. taiem de pe to-do-list.

cum sa-mi amenajez interiorul?

… asa, preventiv…

adica, ma gandeam, imi dai azi cheile si-mi spui “e a ta, fa-ti-o cum vrei tu”. then what? evident, nu as putea sa stau ca altii cu reviste de gen pe buda si sa caut inspiratii. nu as chema vreun specialist pentru simplul motiv ca stiu ca in x luni l-as injura si mi-as pune mainile in cap “ca acum tre sa schimb tot”.

apropos de obsesia mea cu corporatistii si cu ce e trendy, eu vad numai case albe si minimaliste, cu canapele de piele si mobilier in culori neutre. totul aranjat astfel incat sa produca guri cascate si ridicaturi din spranceana admirative. dar imi inchipui reactii de genul “nu sta acolo”, “of, mi-a murdarit fotoliul”, “cine-o fi pus paharul ud aici”, “cum scot eu asta de pe mocheta” etc. plus ca mi se pare o casa infiorator de plictisitoare. e ca si cum ai sta intr-un showroom. cu aceeasi atentie sa nu le darami alora nush ce vaza.

deja am un perete portocaliu acasa. ma gandeam la asta cu coloratul peretilor. desi acum parca as vrea sa-i desenez, nu doar sa torn o culoare pe ei. v-am zis ca sunt in perioada mea warholiana? mi-ar placea niste benzi d-alea cu acelasi portret in culori pastel. ca sa nu mai zic ca fotoliile si canapeaua trebuie sa fie (da, de piele) cyan. cred ca singurele chestii negre din casa as vrea sa fie electronicele. si da, ar da tare bine cu un monitor alb asa, de 22′ si cu un merisor pe el.

nu va grabiti cu sugestiile ca nici io nu ma grabesc cu creditul.

matematica si dureri

mi se pare mie sau in ultima vreme tot mai multi oameni sunt tot mai nervosi? e la moda - pe un ton afectat ”ma doare capul”, “m-a scos din sarite”, “numa’ idioti”… ce e culmea, e ca acesti <sufocati de prostimea inconjuratoare> sunt oamenii care macar teoretic ar trebuit sa fie mai relaxati. nu am auzit pe cineva care lucreaza intr-o intreprindere sa aiba acest gen de plangeri. multinationalii in schimb… publicitarii (!), oamenii cu salar, cafeteria, bani de spa (loc de relaxare), intins cu placa si restaurante cu servire ireprosabila, astia tipa “hotii”. mie nu-mi da la calcul, frate. da, pot sa inteleg ca acesti oameni investesc mai multa energie, timp si stres in castigarea acelei independente financiare. dar au acces la niste servicii (premium) la care omul care da la sapa ca sa-si vanda a doua zi kilu’ de morcovi si care depinde de soare, vant si ploaie nici nu viseaza. crede cineva ca poate sa impresioneze prin aceasta atitudine? si daca da, de ce? de ce sunt eu nevoit sa-i cunosc oboselile si frustrarile? nu mai e valabila zicala cum ca prinzi mai multe muste cu miere?

ale varstei valuri

s-a mai gandit vreun filosof inaintea mea ca odata cu inaintarea in varsta, iti este mai usor sa-ti anticipi viata?

d-asta e bine frate de aia saraci cu duhul, acum inteleg!

deci ramai needucat si fara perspectiva si esti mare om. altfel, ce faci? incepi sa te trezesti prin scoala, sa-ti dai seama ca esti condamnat s-o termini “ca sa fii cineva”, apoi te duci la facultate unde te mai trezesti umpic, te legi de un credit si-un job pe viata la o multinationala ca sa ti-l platesti, iti planifici concediul in functie de directorul de departament si te-nsori/mariti ca sa ai langa cine sa adormi la un film. iti dai seama in ce tara o sa ajungi la vara in functie de cat ai acum pe card, iti faci o idee cam in ce cartier o sa-ti iei cele 2 camere cu creditul de mai sus - deci o sa stii unde iti vei face piata, ce vecini o sa ai, la ce scoala o sa mearga copilul, unde o sa-ti parchezi masina (daca mai reusesti sa faci un credit) si o sa filezi din timp ciorditorii, daca ai vreo statie de autobuz prin zona.

+

faci un plan financiar deci ai cu ce sa te ingropi daca nu scoti banii pana la 50 de ani, nu mai bei cola, te lasi de fumat si te apuci de fitness, nu-ti mai convine daca te julesti in cot sau daca-ti murdaresti tricoul, te uiti la pahar sa vezi daca e spalat si cumperi din perspectiva investitiei, nu a placerii. in rest, toate bune. probabil ca in functie de ce-ti mai zice medicul de familie o sa stii si cum si cam cand si de ce o sa mori, deci o sa-ti bagi picioarele in planul financiar si-o sa-ti scoti banii, te sui in primul vapor si mori cu nuca de cocos pe piept in Maldive.

adunare de gherila

dupa ce m-am obisnuit cu socul ca m-am culcat iarna si m-am desteptat primavara, mi-am propus un an in care macar in ziua de 1 sa nu cumpar niciun martisor.

am raspuns in schimb la apelul baietului cu creasta, chitara si inima pe fund de a-mi petrece timpul combinand utilul (vodca) cu placutul (sangria), intr-o atmosfera de veselie, ciolan de miel la cuptor si Rage Against the Machine la difuzor. mi-am reconfirmat cu aceasta ocazie ideea ca Dicles nu e pamantean, deci nu poate fi crezut, ca 7 e un paradox de oltean-dinamovist si am descoperit cu Tzatza are o fata care la randul ei are Pufi si care, la ore matinale, vorbeste o limba numai de ea inteleasa. a mai fost un baiat care nu era Moga, un Mihai care “acum 2 luni de acum incolo” va scapa lumea de masoni si de berbeci, Austral cu care nu m-am certat desi am incercat, Ciocio care ma citeste, Lala care mi-a baut paharul si alti pasageri cuminti. am adormit pe Family Guy si m-am trezit pe Operatiunea Monstru, am mancat praji cu lamaie si “mi-au ajuns tigarile la toata lumea”. acum ca am ajuns acasa, sa nu uit sa iubesc trandafirii si sa iau martisoare. noapte buna.