Posts Tagged ‘ bani ’

survival kit

in putinul timp in care ma mai uit la TV am remarcat si am inceput sa ma ingrijorez de faptul ca romanii nu mai traiesc ci lupta pentru a supravietui. oricat de (la un moment dat) firesc mi s-ar putea parea acest lucru intr-o „economie de piata”, ma prost-dispune. vad zilnic interviuri cu batrani care ne spun, care mai senin – care mai cu lacrimi in ochi, ca medicamentele costa mai mult decat pensia pe care o au. nu cosul zilnic, nu hainele, nu excursiile pe mare. medicamentele! adica, pe scurt, viata lor. ei nu si-o permit.

aud de divorturi intre tineri pentru ca sunt prea ocupati cu serviciul ca sa mai aiba o viata personala. de fapt, o viata. care nu dau viata, pentru ca n-ar avea timp sau bani sa creasca copchilu. viata a inceput sa se rezume la lupta pentru definitia primara, nu pentru beneficiile ei.

cineva zicea ca pentru a deveni bogat, trebuie sa incepi prin a te comporta ca si cum ai fi deja. snobbish dar practic. plus ca „bogat” poate fi inlocuit cu „frumos”, „destept” si, de ce nu, „viu”. e greu sa reeduci batranul care sta cu paltonul pe el in casa, cu caciula, cu ziar, cu spalat doar ca sa nu faca infectii. el a abandonat. pt el, viata inseamna doar timp. pe de alta parte, frica de „pitiponceala”, a adus si oamenii mai tineri intr-o gama gri-negru, eventual cu guler. in momentul ala, culorile sunt vazute ca un exotism. scriu asta ca sa nu uit, scriu ca sa ma pot gandi la solutii. revin.

eu, baiatul de la HR

Episod in care eu fac comanda la taxi si ajung sa conversez.

– Saru’mana, as dori si eu o masina, Eminescu 19…

– Da, domnu’ Traian, v-am recunoscut, o secunda… (in 3…, in 5…, in 10-12…, haideti domnilor, o masina pentru domnu’ Traian in Eminescu…, blip-blip, multumesc XX) Haideti ca pana nu am spus cuvantul magic (NA: „domnu’ Traian”)… Asteptati 10-12?

– Da, sigur… multumesc… (dau sa inchid)

– Domnu’ Traian, io sunt mai tupeista asa… Ce vroiam sa va intreb… Mi-au zis baietii ca va tot iau din locuri asa… intelegeti… si ca pareti mai descurcaret asa…

– Asa…

– … si ma gandeam, nu stiti asa, pe la un radio, un post de telefonista?

– Radio?? Doamna, eu nu lucrez la radio…

– Ma rog, nu conteaza unde… ca stiti, aici se plateste prost de tot domnu’ Traian. Am XX milioane si mai stau si in afara Bucurestiului, in Popesti. Eu am atestat de radio-telefonist. Daca aflati ceva, Simona ma numesc, va dau numarul meu…

– Stati sa notez…

– Asa, deci 07xx……. Simona. Si sa ma scuzati ca am indraznit. Ah, si vine XX in 10-12min.

– Sigur, nicio problema, ma interesez. Multumesc.

saracia / pamant romanesc

n-are lumea bani, domnule.

abia ne platim intretinerea, n-am mai iesit la un restaurant de nu-stiu-cand iar cartile s-au scumpit ceva de speriat. pai pe vremea lu’ Ceausescu iti faceai concediul la mare sau/si la munte, ieseai macar o data pe luna cu familia la o friptura, un sprit si o inghetata in oras, iar la 30 de ani, erai om la casa ta. da, faceai un ce-a-reu’, dar aveai din ce sa traiesti. acum, ne imprumutam de la luna la luna ca s-o scoatem la capat.

deci, eu incet-incet, innebunesc. o friptura la o carciuma e mai ieftina deca un meniu la McDonald’s. dupa Bulgaria (alta saracie), inteleg ca stem a doua tara la Mercedesuri pe cap de locuitor. de chiuuri, icsuri, icsceuri, icscheiuri si lexuri, nu mai zic. dar eventual sa fie albe.

in schimb, felicitari tuturor celor care striga „hotii” in fata Senatului sau a Guvernului si-si revendica banii „furati” la Caritas. hihi. boilor. punem pariu ca stetsi aceiasi cu aia care sunt mereu insotiti de-o ciocolata, un pachet de Kent si-o garoafa cand se duc la un ghiseu? ah, nu puneti pariu, ca n-aveti bani. inteleg. oricum, bine ca ati apucat sa va luati casetofon cu cd si Ipod cu credit cu buletinu’. a, ce, nu stiati ca trebuie platit pana la capat? ah, pardon. mda, ar fi fost o idee sa nu beti in timpul serviciului si sa va dea afara, ca acum sa aveti salariul ala de cacat cu care sa va acoperiti creditele. ah, d-asta mai furati din cand in cand? ok, rezonabil. oricum, parerea mea e sa va terminati de construit casa la tara pana vine anotimpul ploios. nu de alta, da sa aveti unde sa intrati ca sa beti alea 5 butoaie de tuica. porcu’? nu-l mai cresteti, e mai ieftin la Carrefour. da, da, magazinul ala unde cand e Paste sau Craciun stati cate 3 ore la coada la casa iar pe rafuri nici serviciul lor de curatenie nu a avut rezultatele astea extraordinare.

ce fraiere, n-ai camera la mobil? da’ empetrei la casetofonu’ de la masina ai? hai mergem diseara sa vedem un film la mol. dupa care, cica e petrecere Playboy in Bavaria. hai ma, ca in weekend facem un gratar, dau io naveta de bere…

si, una din vorbele mele preferate. stiti ce face romanu’ cand nu mai are bani? exact, schimba o suta de parai.

‘ai va pup pe portofel.

matematica si dureri

mi se pare mie sau in ultima vreme tot mai multi oameni sunt tot mai nervosi? e la moda – pe un ton afectat „ma doare capul”, „m-a scos din sarite”, „numa’ idioti”… ce e culmea, e ca acesti <sufocati de prostimea inconjuratoare> sunt oamenii care macar teoretic ar trebuit sa fie mai relaxati. nu am auzit pe cineva care lucreaza intr-o intreprindere sa aiba acest gen de plangeri. multinationalii in schimb… publicitarii (!), oamenii cu salar, cafeteria, bani de spa (loc de relaxare), intins cu placa si restaurante cu servire ireprosabila, astia tipa „hotii”. mie nu-mi da la calcul, frate. da, pot sa inteleg ca acesti oameni investesc mai multa energie, timp si stres in castigarea acelei independente financiare. dar au acces la niste servicii (premium) la care omul care da la sapa ca sa-si vanda a doua zi kilu’ de morcovi si care depinde de soare, vant si ploaie nici nu viseaza. crede cineva ca poate sa impresioneze prin aceasta atitudine? si daca da, de ce? de ce sunt eu nevoit sa-i cunosc oboselile si frustrarile? nu mai e valabila zicala cum ca prinzi mai multe muste cu miere?

re-belle

tot citesc si ma tot minunez. cum evribadi pune labeluri in incercarea de a nu capata unul. etichetez „corporatist” ca nu cumva sa-mi spuna cineva asta. eu sunt indepedent, eu nu pot sa intru in tagma celor trasi la xerox – cu camasuta alba, puloveras, pantalon negru si blackberry. esti pe dracu’. din aceasta dorinta pe care eu nu o inteleg de a fi „altfel”, iese un mare balci. simt cum parca se reintoarce woodstock-ul, cu tot cu hippiotii care pe langa lupta impotriva razboiului, mai vor sa arate ca nici macar fizic ei nu pot sa arate ca ailalti. si-ajung, io de exemplu, sa nu ma mai uit dup-o femeie frumoasa pt simplul motiv ca ea evita sa fie frumoasa. de ce? cum de ce? pt ca toate celelalte elele cu care ea nu vrea sa semene, sunt frumoase.

as incheia postul aici. nu ca ar avea vreo legatura cele 2 parti (cea de sus cu ce urmeaza) dar despicatul firului in 4 devine o specialitate a casei. asa ca:

incepem sa discutam de „fite”. poate inteleg eu gresit toata harababura in jurul acestui concept. dar iata ce extrag. contestatarii sustin ca „fita” este in special o capacitate (financiara) de a-ti permite mici luxuri (deseori inutile), iar ciclicitatea lor si manifestarea lor publica este de cele mai multe ori invers proportionala cu IQul. si pt ca atunci cand spunem „contestatar” ne referim la cineva cu capacitate critica, subintelegem un om inteligent. acum intrebare, asa, ca sa ma leg de topicul din prima parte: evident, fitele nu sunt o manifestre nesanatoasa. sau nu neaparat manifestarea cat exercitarea lor. ca spui tuturor ca ai fost la spa de 10 ori saptamana asta, e fix problema ta. dar ca pur si simplu ai fost, mie mi se pare extraordinar. acelasi lucru cu coaforul, manichiura, solarul, cosmetica etc. dragele mele hintelectuale… exercitati-va hintelectul si bunul simt si duceti-va sa va rasfatati fara sa va fitositi dup-aia. altfel, n-o sa ajungeti decat niste femei urate si trecute care dupa ce o sa-l recite corect pe Eminescu, o sa le barfeasca pe curvele alea care arata atat de bine la varsta lor dar n-au nimic in cap.

…si nu am mai dat „bid” pe ebay de 3 zile!

cand sa zic si io aceste cuvinte care ma doare, iar am gresit.

stau, stau, inghit in sec, imi mai gasesc de lucru, mai aprind o tigara… nu, nu pot sa rezist, deschid siteul cu pricina, ma loghez si… adio bani de revelion. o sa fiu in scurt timp posesorul unei colectii impresionante de lucrari semnate Tarantino.  si istoria advertisingului american pe dvd. in cantitate 2, caci am de facut un cadou.

nu exista actiune mai proasta decat sa-ti faci cont pe siteul asta si sa-ti tii banii pe card. adica ma rog, sa nu-i prea tii. si eu care credeam despre mine ca pot sa fiu baiat calculat si sa rezist tentatiilor.  dar cuuuum? cum sa nu-ti curga baluta cand vezi ca posa ai si scenele care au iesit la editarea finala din Kill Bill? cum sa nu iei toata seria Twin Peaks cand iti dau pe langa dvd-uri si harta orasului, tricou, jucarica Laura Palmer si cartonase „collectibles” cu tot cast-ul? haa?? ca sa nu mai zic de cutiuta de lemn de mahon in care mi-au venit cartile de joc. si nu oricare, alea cu care se joaca poker prin Vegas.

… si mai vreau sa adresez calduroase strangeri de gatlej pe aceasta cale domnului Razvan. dar pe de alta parte, il compatimesc, pt ca stiu ca si el este in aceeasi situatie ca mine. hihi.

anyone pt toata seria Millenium? going once…