Posts Tagged ‘ normal ’

normalul din exceptional

am citit nush unde ca lucrurile firesti sau pe care daca stai sa le privesti in profunzime descoperi ca sunt firesti, au ajuns exceptii sau exceptionale.

ok. frumos, adevarat, total nesanatos. va rog, nu scoateti oamenii din superficial. o sa crestem in graficul de sinucideri iar cei prea lasi se vor transforma in monumente de frustrare. mie au inceput sa-mi placa tare mult cei care spun „eh, sunt prost, da. pai io si de mine rad. dar rad!” incepe sa ma domine gandul ca noi suntem construiti genetic intr-un fel care nu ne permite sa fim civilizati. eu incep sa cred cu tarie ca suntem niste carpe foarte influentabile si moi, niste „lipsiti” (cum spunea Scolo) care acum inca nu se pot abtine sa bage bomboane in toate buzunarele. iar culmea trendy-ului este, firesc, opusul. nepasarea. acel subinteles cum ca tu iti permiti mai mult decat bomboana aia si eventual te uiti cu dispret la cel care o ia. „politically correct” ar fi sa te intrebi la fiecare astfel de persoana de ce actioneaza intr-un anumit fel. dar noi nu traim intr-un univers politically correct. deci de ce nu ne impuscam pe strada? ca eu nu gasesc raspuns.

asa. sa revenim. deci a ajuns sa fie exceptional un lucru firesc. „uite, ala a facut o fapta buna. wow!” who’s to blame? TV? Marilyn Manson? Parazitii? nu. tu esti de vina. ai alimentat si alimentezi in continuare starea de fapt. si apoi te plangi de ea. revolta? no way. declarativ, da. actiune? hmm, nu, semnatul online de petitii is not enough. o sa te intorci la birou unde o sa mormai putin ca te fute seful la cap si ca te pune sa stai si azi peste program, o sa te injure sau agreseze unii in metrou dar o sa taci stiind ca nimeni nu se va baga pentru tine, o sa ajungi acasa facandu-ti loc printre baietii care fumeaza in scara blocului si, fara pic de energie, o lasi treburile balta si o sa te indrepti spre somn sperand ca baietii o sa ramana acolo si ca nu o sa intre in casa unde sa dea drumul la muzica taman cand tu inchizi televizorul. iar in weekend vei dormi dupa tot acest program identic din timpul saptamanii si vei spune „wow” la orice „am fost la munte/tenis/in parc/la gratar/la teatru/etc” a prietenilor tai.

mda. deci avea dreptate cine a zis.

o da in milimetru tantric

acest post nu este recomandat minorilor sau celor care inca isi traiesc copilaria.

intimitatea oamenilor obisnuiti din jurul nostru este pastrata ca o reactie de conservare la exhibitionismul cotidian. mass media si internetul ne inconjoara cu erotism si pornografie mai mult sau mai putin intentionata, de mai buna sau, de cele mai multe ori, de mai proasta calitate. old-school-ismul asta da foarte bine pe femei, da extraordinar si aproape incredibil pe barbati. adica, ce dragut e ca ziua, la serviciu, in cafenele sau benzinarii suntem niste galanti, cu replici deloc porcoase, cu ochii la cercei si nu la decolteu. ca seara ne dezbracam regulamentar si stam intotdeauna deasupra ca sa-i minimizam ei efortul si sa-i sporim placerea. ca nu icnim, nu-i vorbim si doamne fereste, nu-i propunem mai mult de un „normal”, ca altfel cine stie ce vorbe despre ce perversi am fi. mi-e totusi greu sa cred ca intreaga umanitate (hihi) mai rezista mult in aceasta falsitate. da, noua mea obsesie, falsitatea. foarte de acord ca in normele sociale e bine sa te integrezi cu succes, sa nu le depasesti… sa „tii pasul”. eu vorbesc acum de intimitate. de tine. de voi. voi doi, trei, cati sunteti… de ce duceti societatea cu voi in dormitor? de ce sa te abtii sa-ti mangai prietena pe gat doar pt ca la cocktailul de aseara era prea mult si ca o tineai de mana? de ce sa nu-i aplici un pasional sarut frantuzesc doar pt ca atunci cand te viziteaza la birou abia ii prinzi coltul buzelor? de ce 2 daca va doriti 3?

probabil ca toata nebunia asta cu „sunt a ta, esti al meu” se reflecta tot mai putin azi. adica timpul e limitatat, prietenii sunt si ei importanti, deci din tot timpul tau liber nu ii acorzi ei nici prioritate nici exclusivitate. normele de eticheta sunt tot mai ridicate spre egoism, invatam globalizare prin alienare. spunem ca putem sa facem diferenta intre afaceri si placere. ce bine ar fi. cred ca nu mai putem sa facem aceasta diferenta. suntem prea obositi, prea storsi de resurse ca sa mai fim motivati sa trecem de la un nivel la altul. asa ca il adaptam pe unul celuilalt. si-atunci e de inteles de ce trebuie sa inchiriem o camera de hotel taman in cealalta parte a pamantului doar ca sa te poti simti liber sa faci sex cu nevasta. pt ca altfel nu ne mai putem rupe. pt ca pana acum ti-ai invatat partenerul intr-un fel nu doar pt ca tu ai fi in acel fel. ci pt ca erai prea obosit si pt ca presupuneai ca si partenerul tau ar fi. si-atunci era un consens platonic. dar ce ne facem cand unul dintre cei 2 (sa spunem 2 pt „normalitate”) parteneri descopera ca poate sa iasa un pic din el? sa-si doreasca, sa inventeze, sa testeze? mai este el/ea acelasi/aceeasi „al meu, a mea”? sau vreun pervers sau o nimfomana obsedata?