Archive for the ‘ rag impotriva ’ Category

disciplina periculoasa

Draga Anca,

iti scriu pt ca sunt usor speriat. cand am scris postul asta, nu m-as fi asteptat ca lucrurile sa se intample in ordinea si-n disciplina asta. caci aici e vorba de disciplina. de un fel de a face lucrurile atat de calculat incat oribilul devine (periculos) de aplaudat admirativ. tu ai luat ieri bacalaureatul cu 9,53. si ai scris aici (cititi fratilor postul fetei) o analiza a intregului proces didactic, de la gimnaziu si pana in clasa a 12a. si pe langa felicitarile pt note, pt calitatea si coerenta postarii tale, pentru ce in vine realmente sa te pup e spiritul analitic.

iti spuneam ca-s speriat. nu de politic, aici trebuie sa fii tampit sa nu te astepti la orice. is speriat ca oamenii astia printre care traim, n-au pic de educatie. oamenii ies din casa doar de frig si de foame. cat despre viitor, rezultatele de la bac din ultimii ani sunt relevante. Anca, e poate prea devreme sa te intereseze si, oricum, repetai pt bac, dar iti povestesc pe scurt o situatie.

miercuri, 20 iunie, Politia vine sa-l salte pe Adrian Nastase, fost prim-ministru al Romaniei. luni, 25 iunie, Dan Voiculescu isi anunta demisia din Senat. apoi, saptamana trecuta, in 24 de ore, se intampla urmatoarele: schimbarea din functie a presedintelui Monitorului Oficial (locul ala unde daca apare o lege/ordonanta, e si oficiala) – asta dupa ce pe 27 iunie e trecuta aceasta institutie de la Camera Deputatilor, sub autoritatea guvernului. schimbarea din functie a Avocatului Poporului (institutia care ar fi putut sesiza la CCR constitutionalitatea ordonantelor de urgenta) – si anume revocarea presedintelui Camerei Deputatilor si apoi a presedintelui Senatului (si inlocuirea acestuia cu Crin Antonescu) – a 2a functie in stat, aducatoare posesorului in caz ca presedintele e constipat sau suspendat, un mandat de presedinte interimar. a doua zi, a fost depus dosarul la CCR pentru suspendarea presedintelui la un loc cu Ordonanta de Urgenta prin care hotararile parlamentului sa nu mai poata fi contestate la CCR. si desi CCR (ale carei decizii sunt strict consultative) nu a sesizat incalcari ale Constitutiei care sa determine suspendarea presedintelui, procedura a fost initiata si finalizata cu succes.  totul se termina cu Ordonanta de Urgenta pentru modificarea Referendumului (presedintele va putea fi demis cu majoritatea voturilor valabil exprimate) si cu inlocuirea a 2 vicepresedinti ai Institutului National de Statistica.

in acelasi timp, un coleg mai mare de-al tau, acum niste ani, isi scria sarguincios o teza de doctorat. o lucrare care a fost dovedita ca fiind in mare parte copiata de catre Consiliul de Atestare a Diplomelor care s-a sesizat, a luat lucrarea la puricat si a decis este vorba de plagiat. tot ei au propos ca colegului tau sa-i fie retrasa retragerea titlului de doctor dar nici decizia de plagiat, nici propunerea de retragere a titlului nu sunt valabile deoarece, in chiar momentul in care oamenii astia erau in sedinta, Consiliul lor a fost desfiintat prin Ordin de catre Ministerul Educatiei (portofoliu guvernamental). si ca o barfa, tot colegul tau mai mare, avea trecut in cv, un Masterat la o universitate din strainataturi, al carei decan a raspuns ca nu l-a avut pe colegul tau ca elev inscris al Universitatii.

Draga, Anca,

dreptul la o convingere politica e al tau si numai al tau. si nici macar nu ma intereseaza, e cel mult bun pt o dezbatere cand o sa bem cele 9 beri pe care trebuie sa mi le dai. ce ma intereseaza e sa ti-l exerciti in cunostinta de cauza. daca votezi un catel, asuma-ti faptul ca el face caca pe trotuar. ia batistuta si strange cacatelul. pentru ca e catelul votat de tine. iar eu, cetatean al aceluiasi trotuar dar care am votat furnica, nu ar trebui sa calc in cacatel.

si-acum, de ce-s speriat. sunt speriat ca la cele scrise cu italic mai sus n-a iesit nimeni in strada, niciun protest, nimic. ca am vorbit chiar cu oameni care habar n-aveau ca s-au intamplat, oameni pentru care inca e foarte hip sa nu citeasca ziarele sau sa vada macar un buletin de stiri pe saptamana. oamni care voteaza la futu-i ma-sa, ca toti sunt niste nenorociti. oameni insa care te-ar linsa pe strada daca le ceri sa faca un efort financiar pentru trotuarul vostru. oameni care desi si-au pierdut orice reper, prefera sa mearga buimaci (de fapt, sa-i invarta pamantul ii timp ce ei stau iar lor sa li se pare ca se misca) decat sa infiga un betigas in nisip si sa ia nordul.

sper de la tine si de la capacitatea ta de analiza, de la ceilalti colegi pe care-i ai si care si-au dat seama ca a invata e ceva pt ei si nu pentru altii, ca veti fi treji si ca veti amenda prompt orice lucru care, trecut prin filtrul vostru critic, nu pare o disciplina periculoasa.

te pup. merci.

Anunțuri

atunci cand „NU” conteaza

– tu cu cine ai votat?

– cu X.

– aoleu, cu prostanacul??

cred ca starea actuala de tremurici din Romania exista din cauza atributelor. pentru ca avem un background comunist in care dezbaterea era o tehnica tabu si in care am invatat la scoala ce popor drept si curajos suntem, in momentul de fata suntem incapabili de analiza obiectiva. totul ni se cuvine pt ca i-am batut pe otomani desi eram mai putini – ma rog am otravit usor fantanile. pe romanii lui Traian i-am pacalit. la fel si pe nemti cand ne-am dat cu rusii. apoi am rabdat 20 de ani pt ca ne-a zis cineva ca suntem o generatie de sacrificiu si ca atat dureaza tranzitia. dar gata! prea am patimit destul. acu trebuie sa ni se dea! asa nu se mai poate! pai cat sa strangem cureaua in timp ce stam la coada la Iphone 4? ca murim de foame.

cred ca acum pe oricine ai sustine in Romania, ii gasesti un adversar vehement. probabil, asa cum zice si „discutia” cu care am deschis postul asta, desi pozam in intangibili, suntem produsul unor media care pozeaza in obiectivitate. „prostanac, betiv, hot, mitocan, chiulangiu, descreierat, motan, baiat de casa, baiat destept, vuvuzela, trompeta, turnator etc” sunt pamfletarisme pe care le citim/auzim zilnic din presa. sunt „atribute” care usor-usor ajung sa inlocuiasca numele celui caracterizat. problema e atunci cand, in loc sa ne revolte asocierile, auzim aceleasi cuvinte din gura presedintelui, a contracandidatului, a profesorului, a elevului, a colegului de birou, a noastra. un fel de inlocuire a lui „n-ai inteles” cu „bă, da’ ești idiot?” la nivel national.

pe de o parte ne manifestam o dezaprobare d-asta rebela prin „io nu m-am mai uitat la televizor de… / io nici nu mai am televizor”. pe de alta parte, (zic eu) asa suntem noi, alegem mereu varianta cea mai usoara. noi* (–* astept reclamatii pentru generalizare) nu ne scriem indignarea pe adresa redactiei ci schimbam canalul / aruncam televizorul. noi nu facem lobby – noua daca nu ne dai, votam cu alalalt; sau nu venim la vot, c-asa-i romanul, n-are cu cine. mai era si aia cu „io plec din tara” dar sper ca o fac subiect separat.

incep sa cred (desi abia incepuse sa se demodeze) ca sansa Romaniei e „political correctness-ul”, ba chiar unul cu aplicare largita, la nivel de limbaj cotidian si nu doar institutional. sa dam greutate cuvintelor, iar atunci cand ele devin violente sa poata fi sanctionabile. sa ne auzim vorbele ca sa putem actiona in consecinta. altfel, amalgamul de confuzii debate-cearta-calomnie va ajunge un singur concept pentru copiii silitori care iau cam 3 din 10 Bac-ul dar care sunt inca prea puri pentru politica. nu sunt de acord cu educatia prin nuia, cred ca unii isi iau arma tocmai pt ca au stat la capatul subtire al nuielei. cred insa ca daca acordam din timpul nostru pretios cateva secunde de explicatie de FIECARE data cand (dau un exemplu la intamplare) in loc de „tineri/studenti” auzim „golani”, e posibil ca acest timp sa fie, decat daca „golanii” s-ar frustra, ar pune mana pe arme si-atunci timpul n-ar mai fi.

si ca sa ajung si la subiect intr-un final, eu cred ca la fel de mult cum conteaza CE faci, asa e si cu CE NU faci. e vorba de o alegere, de o punere in balanta a ceea ce e important pt tine, atata timp cat „tine” nu este doar centru universului ci parte din el. si daca psihologii de renume mondial zic ca sunt doua tipuri perfect concurente de educare, prin recompensa si prin pedeapsa, eu prefer o societate obeza si murdara de ciocolata pe degete decat una frustrata cu arma la purtator.

democra-tie, democra-mie…

deci, am ajuns la un moment de sila.

am vazut minunata dezbatere intre Base si Geoana. sunt ingretosat de felul in care sustinatorii inteleg sa-si exercite dreptul dat de carnetul de membru. mi-e sila de Ponta si mi-e sila de Boureanu. dar alta e problema.

eu nu gasesc satisfactii in a-mi fi data dreptate. cel mult stiu daca sunt pe un drum bun si din punctul altora de vedere. nu caut uitadu-ma la televizor sa gasesc confirmarea opiniilor mele. insa.

mi-e greu sa vad ca in tara asta nu se mai face jurnalism. sau macar nu unul obiectiv. am stat mai toata ziua pe CNN pt ca ma calmeaza oamenii aia cum vorbesc si mi-era somn. am ascultat vreo 4 ore de stiri si emisiuni. iar acum baleiez intre Realitatea TV si Antena 3. si mi se face frica.

A3, cand a pus mana pe un film in care Basescu loveste un copil, a dat acest film intr-un fel de picture-in-picture, o zi intreaga fara oprire. un fel de 9/11. cool, e un presedinte care da intr-un copil – avem o stire bomba. ca nu s-a plecat de la premisa de nevinovatie, nu le poti cere asta. ca nu au verificat daca filmul e prelucrat, nici asta nu le poti cere. ca nu au dat comunicatul de la presedintie cand a venit concluzia de la INEC – ca filmul nu e autentic, eh. acum, dupa confruntare, A3 nu mai are stire bomba. ba chiar, cel impotriva caruia sunt lucratorii de acolo, a punctat umpic descoperindu-si contracandidatul intr-o vizita… inoportuna, fotografiat fiind de presa. dar le vine o idee. pozele prin care Mircea Geoana bate la usa lui Vantu la 12 azi-noapte, nu apartin unui ziar ci serviciilor secrete. Basescu il fileaza pe Geoana. avem o stire!

ok. n-am nimic impotriva paranoiei, scenariilor, a teoriei conspiratiei sau a presupunerilor (in ordinea in care alegeti). nici macar n-am nimic cand aceste „stiri” (momentan) fabricate sunt tipate cu un fel de victorieeee-ne-am-dat-noi-seama-acum-nu-mai-scapi. cred insa ca acei „jurnalisti” ar fi bine sa se lase de meserie si sa se faca revolutionari. pucisti. orice, ca sa scape de conducerea care ii deranjeaza. dar sa nu mai faca uz de puterea mediatica de o maniera strict univoca, sa nu mai pretinda ca fac jurnalism. o meserie a carei principala si esentiala caracteristica ar trebui sa fie obiectivitatea. ca fapt divers, vreau sa cad in derizoriu si sa va dau un exemplu de titlu de stire tip A3 (din cadrul unei emisiuni de stiri de la ora fixa – in prime time): „Basescu (ne)multumeste”. acest titlu vine din „stirea” filmata in fata sediului de campanie in care Basescu multumeste unei reporterite de la A3 pt ca televiziunea la care lucreaza i-a fost mai potrivnica.

cred ca pe lumea asta sunt oameni – poate chiar apolitici – care vor informatie. niste oameni care daca ar vrea sa-si deschida orizontul interesului politic si ar vedea pentru prima data (cred) orice emisiune de acest tip ar iesi in strada si ar fi gata sa moara pt ca „regimul” sa fie inlaturat.

vreau sa fiu explicit. fiind sustinator Basescu poate credeti ca nu pot sa accept contra-pareri. mi-ar placea sa cunosc mai multi sustinatori ai unui om politic care sa-i recunoasca greselile ca mine. nici macar nu le accept pe majoritatea. caut un om politic mai bun decat Basescu. dar momentan, mi-e greu, nu, mi-e sila sa fiu nevoit sa ma simt ca ultimul om de pe pamant doar pt ca acum il sustin si caut sa ma informez din mai multe surse. gresesc?

le: am fumat o tigara si m-am mai gandit. de fapt ma deranjeaza atitudinea. o atitudine a unor oameni care vorbesc despre ura si scandal si care-mi inspira ura si scandal. o atitudine pe care nu o gasesc compatibila cu statutul lor de oameni intelectuali.

preferendum

ca sa nu va par dezinteresat de subiect, taman acum cand verva e mare si mai nimeni nu-si asuma preferinte ci antipatii, va propun la ceas de seara sa vorbim politica.

mi-e greu pt ca eu cred ca la capitolul asta, norocul folcloric romanesc a lipsit. am avut ceam mai sangeroasa revolutie anti-comunista in ’89. am avut mineriade si ne-a placut caci l-am reales. am avut 11 ani dupa revolutie in care in loc sa ne desprindem, am asteptat sa ne moara putinii anti-comunisti adevarati pe care i-am avut. am lasat de la noi, pe motiv de obisnuinta sau de dezinteres sa se puna samanta de cenzura in presa si fetusi de oameni politici subordonati altora de afaceri in institutii unde nu era nevoie de ei.

samanta s-a facut mai intai o floare. apoi o gradina. pentru ca mai apoi sa avem o maaare intindere de flori viu-colorate si frumos mirositoare, asaaa de maaare ca presa nici nu se mai vede sub ele. iar fetusul? cum? pai el a fost mai intai un bebelus gras si sanatos, un adolescent viril iar acum, la maturitate isi imprastie si el semintia pentru propagarea speciei. si-o face atat de bine ca institutiile in care a fost el conceput au devenit niste casute miiiici, asa ca cele de turta dulce si calda si buna din care toti copiii lui se infrupta.

end of story. realitate.

oameni nemultumiti. nemultumiti de ei insisi, de ce vad in oglinda, de ce vad in buzunare, de propriile limite si de propria pasivitate. noi avem drepturi, noua trebuie sa ni se dea, nu sa ni se ia. guvernul e de vina. uite ala cat a furat. ce afaceri are ala.

alegerile in Romania se joaca in 3. cand 2 sunt mari, al 3lea e mic. 2 se aliaza, al 3lea face opozitie. e cam ca la sexul in 3, mereu unul ajunge sa fie futut in cur. anul asta am primit cadou electoral un prezidentiabil „nou”: pe Crin Antonescu (CA). nou pentru ca nu e ca Mircea Geoana (MG) sau ca Traian Basescu (TB). CA este mai sarmant si mai cuceritor decat TB acum 5 ani si mai inteligent si mai „reformat” decat va fi MG vreodata. CA venea ca un print pe un cal alb, dintr-o opozitie in care partidul sau a ajuns dupa divortul de PDL si dintr-o opozitie de data asta doctrinara fata de PSD. era perfect. CA are ochi albastri (de fapt toti 3 au dar ai lui sunt cei mai mari si frumosi), par bogat, nu e nici tanar dar nici batran, are in schimb batrani de renume in istoria tarii si il are model in viata pe modelul tanarului rebel roman. CA o are pe cea mai buna sefa de staff de campanie (Adriana Saftoiu [AS] – cea care personal cred ca a contribuit major cand TB a castigat alegerile – acum 5 ani lucrand pt TB), il are ca finantator pe cel mai bogat roman (Dinu Patriciu) si are ca target electoratul cel mai vast si respectabil posibil: tinerii cu studii superioare – care stiu ce vor de la viitor, adultii cat de cat de succes si batranii care inca plang dupa Bratieni.

in acest context, MG si TB ramasesera doar niste „clasici” prezidentiabili.

TB in functie, injurat de poporul care nu traieste bine dupa promisiunea primita, injurat de PSD ca adversar, injurat de PNL ca sotie divortata, injurat de televiziunile de stiri care apartin rivalilor politici, injurat de toti cei carora le place sa injure. Fara AS plecata la CA, cu un mesaj de campanie mult mai tern (dar asta poate doar pt ca „sa traiti bine” a fost unul excelent), obosit si parasit de oamenii cu care plecase la drum, TB trebuia sa demonstreze de ce ar mai merita inca 5 ani.

MG ca purtator de stafeta de la cel-mai-mare-intelept-al-partidului, mostenire de altfel grea pe capul „prostanacului” care deseori mai mult l-a incomodat decat dezavantajat. un rr-it nesimpatic dar sustinut de oamenii care muncesc pamantul, n-au timp de scoala si poate d-asta au si salarii mici. a ales un mesaj bazat pe promisiuni nefondate, un alt mesaj anti-TB si o campanie tip Obama, in care el e omul nou, un „yes, we can” cuminte si socialist care ar trebui sa ii aduca 5 ani in care sa-si dea seama ca „no, we couldn’t”.

ati zice ca CA nu are contracandidat, asa-i? ei bine, romanu-i tot roman, nu-i place galbenul drept pt care „Base e cool” si MG tine cu noi-taranii si CA a fost redus la 20% tacere.

este momentul sa imi asum, asa cum spuneam in deschidere. eu l-am votat pe Basescu. dar nu o sa transform blogul intr-un testimonial amoros. sa zicem doar ca personal m-a dezamagit ca nu a stiut sa-si tina niste oameni aproape. restul acuzelor sa fie dovedite intai. iar unde il apar, consider ca o fac fara fanatism.

dar vreau sa continuu sa recit din perspectiva potentialului alegator CA desi n-am avut niciun moment incredere in el. (da, creca se poate numi inclusiv intuitie feminina). CA s-a miscat repede. a spus ca l-au lucrat mogulii la prezentarea procentelor finale, pt ca mai apoi, la nici 24 de ore, sa dea mana cu MG, nu ca multe semne din timpul campaniei nu ar fi aratat acelasi lucru. DAR.

DAR unde cred eu ca a gresit si s-a compromis pe viitor a fost ca nu a mai tinut cont de propriul electorat. un electorat pe care o cunostinta de-a mea liberala il numeste „rafinat si gomos”, ‘telectual, care pretinde de la sine ca poate sa ia decizii. ei bine, in aceste conditii, CA s-a comportat ca un „iepure electoral”, ca un mercenar. si-a luat cele 20% si fugit cu ele pe toate media si a zis „votati Geoana!” de parca procentele le daduse el electoratului si nu invers. acum, CA care e pe aceeasi scena cu MG si cu care imparte acelasi mesaj electoral socialist spune despre TB ca nu e un om de dreapta. zambesc de fiecare data la treaba asta.

sa inchei.

criza, unii oameni din guuvern, felul in care (cred eu) poporul roman intelege politica, maniera in care uneori TB a ales sa nu faca compromisuri, campania media anti-TB (+ bineinteles „19 secunde” – filmul care dovedeste ca in Romania nu se pleaca de la premisa de nevinovatie), toate astea ma fac sa cred ca MG va fi viitorul presedinte. cred ca va ajunge acolo si pentru ca oamenii vor vota anti. vreau doar sa ma asigur ca ai aflat ca protestul fata de un politician este votul alb, nu cel in favoarea adversarul lui. vreau doar sa ma asigur ca NU vrei „liniste”. pentru ca va fi.

fineturi si greturi

mai tineti minte cand eram mici si aveam dileme? sau na, poate voi erati puri si nu aveati… io mi-ai adus aminte cand ceea ce-mi marca existenta era daca e mai misto sa ai lantic subtire sau gros. pur si simplu nu puteam sa debalansez argumentele in favoarea unuia. intr-un fel, ala subtire era „finut”, trebuia sa se vada greu pe sub guler, ca si cum modestia maximala era „eu nu am… bine, am, dar nu vreau sa se vada (blink-blink)”. pe de alta parte, alea groase erau mai masculine, senzatia de putere fizica si financiara iti dadea buna-dispozitie dimineata iar sex-simbolismul uitatului in oglinda cand ieseai din dus era suprem. in amanunt, stiu ca era si o mare batalie intre aur si argint. pfaaa, ce de probleme mai erau in lume…

apoi dilema s-a intins ca o molima. tineti minte cand cel mai trendy lucru era sa ai cel mai mic mobil din lume? tin minte si acum un anume tip de Motorola cu clapa, printre primele in care nu mai intra toata cartele ci numai sim-ul. ala a fost moartea Startac-ului, o senzatie de telefon care devenise cultura. apoi a fost T28-ul de la Ericsson, display verde, nebunie. acum in schimb, telefoanele trebuie sa fie mari. na, internet, youtube, facebook, concerte manelistice, toate trebuie sa se vada pe un display aproape cat cel al Sportului meu alb-negru de acum vreo 20 de ani. cu masinile, cu femeile, cu apartamentele, toate ne ridica acelasi tip de dilema: mare sau mica? fetelor, voi ce ziceti?:)))

ps: n-am purtat lantic in viata mea. am avut un cap de drac la gat in perioada in care purtam tricou negru dar era pe un siret de piele. nu aruncati cu oua in narator!

parerea mea.

promiteam intr-un post anterior ca o sa ma mai iau si eu eu umpic de lume. dar cum nu prea imi place sa-mi scriu impresiile „la cald”, iata-ma acum, in ziua nebuniei din Moldova, ca revin cu pareri.

pe scurt, e vorba de emisiunile de „analiza politica si divertisment” ale Antena 3. incerc, asa cum am fost invatat din primii ani de facultate, sa urmaresc in mod cat mai echitabil dpdv al timpului dedicat acestei activitati, emisiunile informative ale principalelor televiziuni romanesti. inteleg in acelasi timp ca intr-un stat de drept, cu precadere democratic [:)], optiunile si interesele politice ale directorilor acestor institutii si ale grupurilor de presiune din jurul lor pot sa nu coincida cu ale mele. de altfel destul de logic, acolo unde exista o optiune de dreapta trebuie sa apara una de stanga; si vice-versa.  ce nu inteleg este unde se produce legatura intre greata provocata de extremism si apropierea (in special a) tinerilor fata de punctele de vedere ale invitatilor din emisiunile informative Antena 3.

de ce consider eu ca exista aceasta legatura? ei bine, consider ca frecventa cu care aceste emisiuni au un rol defaimator, anti, emfatic, si toate astea orientate uni-directional, este una de extrema. comparativ cu Realitatea TV (concurentul direct si „portavocea” prezidentiala – asa cum este prezentata de catre trustul lui Voiculescu), A3 nu mi-a dat in niciun moment impresia (macar) ca este obiectiva atunci cand e vorba de Basescu. ba mai mult, loveste in toti cei despre care se stie ca i-ar fi apropiati, in unele cazuri, intr-un mod de-a dreptul jenant.

ma gandesc ca poate tinerii de azi s-au „inasprit” ca Fat-Frumos (intr-un an cat altii-n sapte) si au ajuns sa fie acei „parinti” pe care in perioada adolescentina nu ii intelegeau? poate ca viteza, stresul, greutatile financiare, alienarea sociala au pus considerabil umarul la un comportament de turma, in care cel care le aclama cat mai santieristic optiunile, ajunge un ‘telectual de incredere care merita sa fie citat in platforme sociale si jurnalism blogosferic? sau poate ca doar sa spui „nu” e mai usor?

dar cum poate acest „nu” de o maniera caterincala sa devina in „mediul urban, post/universitar, 18-35 de ani” un asemenea succes, mi se pare ingrijorator. cum mai pot fi credibile niste personalitati, precum profesorii universitari (invitati cu statut permanent) daca ajung sa-si jigneasca colegii de breasla doar pentru ca sunt de cealalta parte a barierei politice? asta mi se pare alarmant. acei profesori se duc in salile de clasa, in fata unor studenti, asa, ca mine (caci pe Bogdan Teodorescu l-am avut si eu profesor, intamplator la materia numita „teoria manipularii”) si vor sa aibe statut de catedra dupa ce cu o seara inainte l-am vazut porcaindu-se cu un interlocutor din guvern doar pentru ca el „are dreptul sa critice pentru ca isi plateste taxele si voteaza”. pai si studentii dvs au fix acelasi drept, dar atunci brusc deveniti profesor si deci intangibil. cand e corect? este „intelectualiceste” sa mi se spuna „nu-ti place, schimba canalul” de catre un profesor la comunicare? sau de catre un om care se lauda cu varf de audienta pe segmentul sau orar, deci lider de opinie?

nu vreau sa fiu partinitor ci doar critic. caut solutii nu caterincarea problemelor. caut o firma de constructii nu pene asezate pe cur si zbenguite in Piata Victoriei. atat.

in labeling we trust!

pana acum 1-2 ani, toata lumea se ferea de etichete, tineam traininguri pe tema asta, incurajam lumea sa „label jars not people„. in banii astia toleram totusi numerele matricole de pe uniformele copiilor. ei bine, lumea evolueaza si ne ia prin surprindere. azi/tudei/ojurdiui (pentru cititorii mei de peste granita), lumea se grabeste care mai de care sa-si puna cat mai multe astfel de insemne – se auto-leibaluieste adicatelea. caci vad, atat pe micul ecran (care in lumea lcd-urilor, plasmelor si proiectoarelor ar trebui sa se reevalueze) cat si onlain, tot mai multa lume dupe cum urmeaza:

„sustin copacul de hartie”, „din aceasta masina nu se arunca gunoi pe strada”, „sunt verde”, „noi vorbim romaneste”, „pastrez romania curata”, „adopta un caine”, „sustine gayfest” [;))], „fight racism” etc.

eee, e misto cand web-bannerul sau colantul zice de bine de tine, asa-i? e cool sa te asociezi cu tot felul de campanii mai mult sau mai putin tampite! pai ce, ti-ai fi pus vreo eticheta gen „sunt handicapat”? nici chiar daca erai? of.

deci iar n-am inteles nimic. decat poate ca e umpic de ipocrizie in toata treaba asta. umpic. sa nu ne zica lumea „blonda la volan”, sa nu ne arate cu degetu’ „ia uite tiganii aia…”, dar sa ne facem tricou cu „save willie” si cu „gay friendly” si insigna cu „rock forever – disco never”. asa o sa ne simtim mult mai apreciati. de noi insine.

sper doar ca nu urmeaza mesaje de tipul „sunt dintre cei care au 1.78”, „sustin fecioarele nascute in ’80” sau „ma pastrez la șaij’ dă kile”.