Posts Tagged ‘ vacanta ’

vaZUram Praga

ziceam ca povestesc si iete ca au trecut 2 saptamani de atunci. booon. odata pusa la cap plecarea, cei 7 care vor sa sperie vestul se imbarca: 2 pe avion (moi si popandeaua), 5 pe Octavia (di_lee & co). avantaj noi desi ei vedeau si Budapesta, si Munchen, si Salzburg si Viena la afacerea asta. bine, faceau asta in cautarea unui castel din Salzburg la care si-au rezervat si bilete online dar pe care nu l-au gasit… noi, tzaca-paca, nici nu ne-am baut bine cafeaua ca ajunsesem, ne-am cazat intai la Dahlia pentru ca apoi, la reunirea celor 7, sa tragem la un apartament Astra. si-am inceput mersul pe jos. Praga e un oras… nu, e singurul oras in care io am mers atat pe jos. in primele 2 zile, de voie, de nevoie, mai pe sub stresini, mai in zig-zag pe sub umbrelele altora, am facut sight-seeing si shopping pe o ploaie care parea sa nu se mai termine. da, shopping insemnand geaca impermeabila si umbrele. si ne-am reunit, si-am inceput sa mancam supe, muuulte supe de ceapa, sa bem beri, muuulte beri si sa facem kilometri. putini pt omenire, muuulti pt omul din mine. vazuram un muzeu cu picturi din ciocolata in care mirosea intr-un mare fel si in care iti puteai etala maiestria creativa. vazuram ce inseamna sa-ti promovezi tinerii artisti, punandu-le la dispozitie o cladire cu 2 etaje de prin sec. 12-14 in care copiii au facut cam ce au vrut, inclusiv un film (adica pelicula, 10 minute) jucat de papusi. vazuram orasul noaptea de pe rau din vaporel si mai vazuram ca exista si americani tineri, frumosi, modesti si cu mult simt al umorului. vazuram orasul si de sus, dintr-o incercare de copie a lu’ turnu’ Eiffel si ne vazuram pe noi, in di/forme variate intr-un labirint de oglinzi. vazuram o galerie Dali si oameni zambitori pe strazi. vazuram noi multe, da ia mai bine si vezi tu singur,a: aici.

deci da, Praga e tot acolo pt cei care vor s-o vada, s-o ceara in casatorie, s-o fumeze…

||pause job >>ffwd holiday

deci gata. pus „out of office”, golit mailu – uitat parola, scos alarma de week-days setata la 9:16 si mutat „bt-urile” pe hard mobil.
mai politicos si mai direct, cu scopuri care implica utilizarea de softuri licentiate scumpe, cautati-ma dupe 1ul celalalt.

sms 12

am ajuns, ajutat de Octav, la concluzia ca decat sa-mi fac casa de vacanta la munte, mai bine dau banii pe un weekend la hotel. taiem de pe to-do-list.

sms 9

saliu. ai revenit din vacanta? ce zici, ne luam niste antinevralgic si 2 caciuli si ne facem si noi de cap 2nite?

2007 est mort. vive 2008!

multi dintre cei pe care-i cunosc traiesc acest sfarsit de an din perspectiva unui soldat american luat ostatic de vreun taliban. ceva de genul „just fuckin’ shoot me, c’mon, i don’t care, stop fuckin’ around and blow my brains out”. un fel de playing chicken dar in pozitia invinsului. un fel de baiatul mic si gras care mereu ramanea fara sandwitchuri si care il ia de guler pe smecherasul clasei in ultima zi de scoala.

la mine, una din putinele certitudini aduse de aproape deja raposatul ’07, e ca m-am cam alienat. de fapt, revelatia mea din acest punct de vedere e ca ne imprietenim si avem prieteni cand suntem mici, apoi alienare, munca, munca, nevasta/barbat, 1,2,3 … copii iar apoi… hatza-hatza cu plodul prin parc sau retrasi cu banii de pensie si cu asigurare de viata, incepem sa ne recautam prietenii din copilarie sau sa dam la propriu in mintea copiilor.

a, si ca sa revin putin la miserupismul asta de care vorbeam mai sus. prevad cam asa: zacut cateva zile (probabil pana pe vreo 3 ianuarie), adunat cativa care s-au mai trezit la o cafea, ajuns acasa si preluat ritm sustinut de viata si de munca, asa, ca la orice inceput. si stare d-aia de ocupare, si adrenalina, si nopti nedormite, si playing bossy cu oboseala ta… si se face vara. si ai sau n-ai timp de o vacanta (dar ti-ai dori sa ai macar acolo cateva zile pe care sa le dormi) si te intorci la ritmul tau si-o tii asa pana de sarbatori cand iti vei baga picioarele si in ’08. io-s chiar curios cam cand o sa incepem sa ne bagam picioarele nu numa la final ci si la inceput. adica, sa spui nene clar de la inceput: „ce doomiizece frate, imi bag picioarele-n el, oricum o sa fie un an de cacat, nu misc niciun deget, uite-asa”! de fapt, cred ca usor-usor incepem sa facem asta, sa ne domolim asteptarile de la noile inceputuri (punand totul pe seama maturitatii si a experientei, fireste) si sa act mai cool asa, mai desprinsi.

eu iau orice inceput si orice lucru nou ca pe ceva bun. clar, in primul rand datorita unei noi experiente bifate. apoi, nu stiu de unde sare iepurasul si ce oportunitati aduce acest nou. de ce sa ma pun din start de-a-ndoaselea? lasati inceputurile sa vina la mine! le ofer suc si un film bun. hai sa te vad, zero-optule, ce poti!