Posts Tagged ‘ publicitate ’

fuckultatea si fratilii ei, masteru’

reiau umpic situatiunea cu exmatricularea. azi, de la Cami, colega in situatie similara si cu cel mai lung par de-a vazut veatsa mea, aflu noutati via telefon mobil. ca cica, propunerea de a fi exmatriculati nu ar fi din cauza faptului ca nu ne-am sustinut disertatia CI din cauza faptului ca foaia matricola este incompleta. buuun. pan’aci sa nu le dai dreptate? le dai!

acum zic. examenul la care nu am eu nota… l-am dat! ba chiar am luat si o onorabila nota 9, dupa spusele profului. doar ca… a uitat sa-mi treaca nota. ocheeei. no problem. mers impreuna cu Cami la el dupa vreo 2 saptamani (actiunea se petrece in anul de gratie 2006), „dom’ profesor, stem noi, oropsitii…”; „-ah, da, va recunosc, uite cum facem, iete Communicatorul meu, treceti-va numele si grupa aci si am eu grija sa se rezolve problema”. mission accomplished!

dar totusi nu! aflu azi (n.a. 14.10.08) ca noi in continuare nu avem acea nota trecuta iar doamna/domnisoara/duduia secretara ii spune Cameliei: „faceti dvs ici colea o cerere cum ca doriti continuarea studiilor si mergeti la restanta care va va costa 200 Ron”. „-200 Ron??”; „-pai domnisoara, dupa ce ca va oferim oportunitatea de a nu fi exmatriculata…”

ah, pardon!

mesaje nocive

deci, meam loat primu pachet de tigari din romania cu mesaj. o femeie cu un carucior de copil gol (carucioru, nu copilul – aci, o copilitza de saptishpe ani ne-ar fi terifiat, ce-i drept). ca deh, io de la tigari raman impotent. anyways, multumim pentru incredere si ca nu ne-o spuneti direct.
booon. deci. am creat pe acest brief si am ajuns la concluzia ca mult mai cool si mai putin frustrant pentru nefumatori, ar fi sa cumperi pachete de tigari pe care cand le deschizi sa gasesti inauntru o lumanare. si, bineinteles, ca doar toti am avut o bunica posesoare de caseta muzicala, sa porneasca si un mars funerar, ceva. nu in ultimul rand, in loc de informatiile legate de procentul de gudron, nicotina etc, sa puna adrese utile de la pompe funebre si tarifele practicate de preoti.

va multumesc.

ilyada problemes

deci, sa ne revenim.

am vazut la o obscura emisiune de la o ora obscura, un inimaginabil. anume, pe tatuca publicitatii romanesti, actual cine-mai-stie-ce pe-nu-stiu-unde, reputatul si inca in viata, Bogdaaaaaan Nauuuuumovici.

…………… (ma opresc umpic ca stiu ca ati cazut in cur de emotie).

ba nene, ce frumos a fost. apropos, el nu are haine de schimb? ca in ultimele 10 aparitii televizate, l-am vazut cu acelasi tricou HD si geaca de motor aferenta… inchid paranteza. deci, ce mi s-a parut absolut genial, a fost ca el a intrat in emisiune dupa primul invitat care a fost… cine? aud? nu, nu stiti. Nikita. frumoasa femeie si senzuala poetesa aka batausa de la Inter, Nikita. si dupa ce-a plecat trimfator femeia cu un playback „te iubesc – sa-nnebunesc”, a intrat mr. guru. dupa ce rad eu asa de ierarhie si de… n-am cuvinte cum sa zic ca mie mi s-ar fi parut penibil si-as fi refuzat dar disperarea e mare, imi dau seama de… ce credeti? nu, n-ati ghicit. imi dau seama ca astia seamana frate! deci sunt leiti. ba io chiar incepusem sa sper ca la finalul emisiunii o s-o readuca pe gagica si, intr-un moment lacrimogen, ei s-ar fi imbratisat si si-ar fi recunoscut fraternitatea. nu s-a intamplat. in schimb, „bog naumovicc” (tineti-o minte p-asta ca dupa modelul leo burnett, asa se va numi la un moment dat o agentie din burkina-fasso) s-a fastacit cand a fost vorba sa i se faca un lap dance de catre niste fete machiate cu albastru pe la ochi. si-a mai zis el niste chestii care m-au ingretosat despre cat de creativ a fost el cu ziua barbatului si cu ultima capodopera – recte spoof-ul la spotul Stejar aka anti-campania Bergenbier. nu ma pricep, nu-mi dau cu parerea.

cert e ca io cred ca pe firstname.lastname_at_leoburnett.ro au inceput sa apara invitatii din partea reputatului studio 1 al tevere la emisiunea zanei sau cine stie, poate il prinde Maruta la  cum-s-o-numi-emisiunea-lui, sa-i faca si lu asta un descantec cu indieni cum degeaba i-au facut si lu’ Banel.

 

azi: biznis

sub comoda scuza ca nu pretind sa dau sfaturi si pt ca locurile la conferintele de specialitate sunt acontate de headhunteri, m-am gandit sa share umpic din putina experienta pe care o am referitor la cum sa pornesti si sa rezisti (momentan) intr-un biznis.

it all started in… 2005. dupa o mai indelungata viata ong-istica (despre care poate o sa scriu), impreuna cu oameni (desi prieteni si cu astia se zice sa nu te bagi in afaceri) cu care reciproc am considerat ca merita, ne-am strans la o prajitura cu gand de treaba. pornind mai degraba din niste „freelancinguri” (desi e mult spus) care au avut ceva succese, ne-am dat noi seama ca ar fi mai profitabil daca am taia si niste facturi. deci „facem firma” am zis. si facut.

inceputul a fost clasic. cautat si convins parinti si asociatie de bloc ca intr-un sediu social de firma nu se fabrica droguri, inregistrat nume de firma – dupa saptamani de asteptari primit actele gresite – redepus actele – aflat ca intre timp a aparut o agentie cu acelasi nume – brainstorming de re/branding – infiintat firma. toata distractia: 1200 ron.

si pt ca nu am inceput cu vreun fel de capital sau suport financiar, am carat calculatoare de pe acasa, tras net, facut server, instalat ups si softuri de biznis (licente? shhht!), instalat heroes pt timpul liber, organizat intalniri dese de planificari si replanificari. toate intr-o sufragerie a unuia dintre asociati.

cand spui „publicitate” te si visezi in cateva luni cu spoturi tv, clienti de la cumperi din mall si awarduri care mai de care. primul proiect? 2 seturi a cate 200 de carti de vizita. anyway, ideea e ca desi era un job de dupa job-ul din care fiecare facea bani, tot ni se parea ca nu avem de munca… and then, it hit us. clientii nostri din freelancing au inceput sa mai ceara cate una, cate alta. si lucrurile incepeau sa mearga. totul conducand ca acum, dupa 3 ani jumate sa rupem bazele de date pt recrutari caci volumul de munca e urias.

ce s-a mai intamplat intre timp? oh well, multe nopti albe, ne-am parasit cu totii joburile ca sa trecem „full time” la noi, program obisnuit de munca de 12-16 ore pe zi, relatii futute, caderi de calciu, zile in care nu ne-am putut trezi, mutatul in Romana „la sediu”, portofoliu solidut, clienti maricei, stres cand iese brosura de alta culoare cu o zi inainte de nush ce lansare, bucurii cand iese brosura perfect, multumiri de la clientul care a inceput sa vanda foarte bine prin site, frustrat cand vezi ca o agentie mai mare defileaza cu conceptul tau, vorbim cate 3-4 ore pe zi la telefon, ramanem 3 din 4… si cu toate minunile astea, ca au fost mai bune, ca au fost mai rele, sunt lucrurile la care trebuie sa nu renunti: sa vrei, sa nu abandonezi, sa dai ce ai mai bun, sa consideri fiecare client important, sa-l tolerezi, sa-ti intelegi colegii cand au o zi proasta, sa-i ajuti, sa explici, sa explici din nou, sa planifici, sa prevezi, sa nu-ti pierzi pasiunea, sa gasesti restaurante la care posa mananci dupa 2 noaptea, sa accepti ca se vor supara prietenii pe tine ca nu mai ai timp sa iesi la bere, sa arati bine si fresh la o intalnire chiar daca n-ai dormit de 52 de ore, sa gasesti taxi oricand, oriunde…

… cam asa am facut noi.

astazi: edvartaizing

de mult asteptam subiectu’ asta si multe patanii mi-au tot facut cu ochiu’, care mai de care sa ma traga de maneca sa ma ‘nervez.

concluzia: la Romanica, agentiile de publicitate (generic vorbind acum, zau) sunt de cacat. de fapt, oamenii in general sunt de cacat si impacheteaza acest produs in pretentii ca sa-l faca mai scump la CV.

trec foooarte rapid in revista evenimente la prima aducere aminte, fara sa sap prea mult in memorie ca sa nu ma lase inima. asaaa: olimpiadele comunicarii – o metoda calificata de furt de idei si recrutare care incalca grav orice lege a concurentei, academia Leo – acelasi lucru, McCann Mentorship – locul unde juriul dupa 2 saptamani spune ca nu a mai avut timp (sau chef) sa citeasca rezolvarile briefului, interviul cu cele 4 agentii de top (la acel moment) ai caror reprezentanti spuneau ca nu ar mai trebui sa facem publice pitchurile la clientii mari si mai nou, toate mini campaniile de awareness (ca altfel nu pot sa le zic) de genul AdFel, AdIdea sau altfel spus, copii care va plictisiti acasa, nu uitati ca noi existam si ca nu prea avem timp sa nastem idei asa ca am lansat un concurs unde posa castigi un mega-super stick de memorie daca propui o idee geniala.

bla-bla stiu ca mai sunt si agentii serioase care fac treaba buna, isi motiveaza angajatii, mai castiga un premiu cinstit, bla-bla… eo doar ma-ntreb cati dintre pretendentii care au terminat faza tezelor si olimpiadelor pe faza de sector sunt constienti ca prin implicarea lor in astfel de pseudoevenimente nu fac mai bine societatii decat daca ar planta un copac in spatele blocului.

poate ca de fapt e o chestiune de morala. poate azi sunt mai frustrat decat de obicei. dar ma doare cand ma uit ca exista bani pentru asemenea evenimente, pt genul asta de „recrutare” si ca dup-aia ne laudam ca am facut o „lucrare” in care am zis „batman-batman”. stetsi penibili!