Posts Tagged ‘ taxi ’

pistoale si trandafiri. outro.

flashback. inchid ochii. ascult November Rain. unde sunt? a, da. am 16 ani. sunt in clasa. mandru ca mi-am luat din Romana o bluza cu Guns N’ Roses. ma asez in banca si inchid ochii. ma gandesc cum ar fi sa-i vad live, intr-un concert cum e ala de la Tokyo pe care il am pe caseta video. imi pun in cap ca daca se va intampla,  sa-mi aduc aminte de acest gand.

deschid ochii. sunt la Romexpo. am 30 de ani. ascult November Rain. live. mi-aduc aminte de gandul pe care l-am avut la 16 ani.

___

am asistat aseara la implinirea unui vis. am plecat la concert cu o singur asteptare: sa nu mor pe drum, pt ca imi promisesem copchil fiind, ca daca o sa am sansa sa-i vad, sa n-o ratez.

am asistat aseara la un tribut GNR. erau acolo pe scena niste baieti, foarte buni in felul lor, care cantau melodiile lui GNR. l-am mai recunoscut pe Axl si pe Dizzy fuckin’ Reed. in rest, o alta trupa. o trupa care a respectat traditiile Guns: miscarile unduitoare, alergarile dintr-un capat in celalalt al scenei, cover-solo-urile de chitara (aseara am auzit James Bond theme, the Wall si Pink Panther theme), a lot of the F word si intarzierile. apropos de intarziere, inteleg ca sunt doua pareri, la fel de „oficiale”: ca la ora inceperii concertului, GNR abia decolau de la Viena si ca trupa era inca de luni in Bucuresti. poate stiti voi mai bine si ma lamuriti.

___

am asistat aseara la o coagulare a brandului romanesc. desi am fost inundat de rules & dont’s in privinta accesului la concert, un BGS m-a vazut facand balet pe la coada si m-a escortat inauntru, fara bodycheck, fara sa ma-ntrebe de bilet. odata inauntru… am vazut ce departe suntem de scena. scena care a fost ori prea mica, ori prea joasa, ori prea ingusta, si care a avut niste ecrane ori prea mici… apoi i-am vazut pe vip-istii de la tribune care erau de toate cele 3 milioane orientati cu fata la corturile cu bauturi si nu la scena. si intr-un final, am vazut toaletele la care mi-am propus sa nu am nevoie sa ajung decat daca e o statie de tramvai in dreptul lor. a urmat o intarziere de o ora jumatate pt Danko Jones si deci de 1.45h pt GNR, timp in care organizatorii nu au existat deci nu ne-au spus de ce s-a intamplat asta. motiv pt care poporul s-a simtit indreptatit sa huiduie, sa fluiere dar, bineinteles, la primul „hello Romania” sa zbiere de bucurie. apoi, spre jumatatea concertului am avut deosebita placere sa am in fata 6 tineri frumosi, cu perciuni-cui, pantofi de lac si fetele cu cercei prin care niste catelusi mici ar fi putut sa sara la circ. ei s-au preocupat cu facutul de poze unii-altora deci cred ca sunt cei pe care obisnuiesc sa-i am in spate la film la mol, deci ei ma urmaresc pe mine. apoi la plecare, Bludy a vrut sa-si schime plasticele rozalii pe care a dat 5lei/buc inapoi in bani, dar cei de la BRD au preferat geam inchis (pana l-a spart un roacăr si el nemultumit), silentio stampa, cordon de BGSei si nereturnarea banilor. asa ca am iesit, am facut comenzi la taxi, caci cei care stateau (as zice „la japca” dar eu nu vorbesc urat) in fata, in taxiurile lor de firma cu 1.39 ron/km nu te duceau nicaieri pt mai putin de 50 ron/cursa (in cazul in care cursa nu depasea 20 ron). asa ca l-am ochit pe 558 de la Cobalcescu, am sunat la dispecerat care mi-a zis ca nu are masina, io am zis ca e una libera in fata mea dar refuza sa ia clienti pe aparat, si-am preferat sa ma pun in fata lui, sa-l tin de vorba si sa mai caut taxiuri inca o ora la telefon. timp in care 558 ar fi facut vreo 4 curse daca ar fi fost destept, dar pt ca a fost prost, dupa o ora a decuplat caseta si-a plecat acasa. si, intr-un final in taxi, la stop, in paralel cu noi se opreste un Logan azuriu si preparat iar din spate, fata cu cerceii cat inelul de la proba olimpica imi face semne disperate sa deschid geamul:

– auzi, ce-a fost aici?

– concert (zic eu, nu prea convins…)

– a, ca am vazut lume multa… cine a cantat?

– Guns N’ Roses.

– aaaa…!!!@$%??

– De ce, n-ati reusit sa ajungeti?

– a, nu, eraaaam curiosi, noi suntem cu Salam, cu astia. merci, haipa!

eu, baiatul de la HR

Episod in care eu fac comanda la taxi si ajung sa conversez.

– Saru’mana, as dori si eu o masina, Eminescu 19…

– Da, domnu’ Traian, v-am recunoscut, o secunda… (in 3…, in 5…, in 10-12…, haideti domnilor, o masina pentru domnu’ Traian in Eminescu…, blip-blip, multumesc XX) Haideti ca pana nu am spus cuvantul magic (NA: „domnu’ Traian”)… Asteptati 10-12?

– Da, sigur… multumesc… (dau sa inchid)

– Domnu’ Traian, io sunt mai tupeista asa… Ce vroiam sa va intreb… Mi-au zis baietii ca va tot iau din locuri asa… intelegeti… si ca pareti mai descurcaret asa…

– Asa…

– … si ma gandeam, nu stiti asa, pe la un radio, un post de telefonista?

– Radio?? Doamna, eu nu lucrez la radio…

– Ma rog, nu conteaza unde… ca stiti, aici se plateste prost de tot domnu’ Traian. Am XX milioane si mai stau si in afara Bucurestiului, in Popesti. Eu am atestat de radio-telefonist. Daca aflati ceva, Simona ma numesc, va dau numarul meu…

– Stati sa notez…

– Asa, deci 07xx……. Simona. Si sa ma scuzati ca am indraznit. Ah, si vine XX in 10-12min.

– Sigur, nicio problema, ma interesez. Multumesc.

in distributie

stire: i-am tinut taxiul lui nae caranfil.

poate se ia, ma gandesc. oricum, sper ca a retinut my magnum look.

realitate banala – pseudohaiku

varf de bloc cu om la limita

o strada laturalnica era patul a 2 tineri

din taxi consemnam un girofar.

setting my mood

da. acum in taxi venind acasa mi-am dat seama ca experientele pe care le dobandesc sunt influentate in primul rand de starea care le precede. e clar ca daca-mi dau cu usa de la lift peste deshte intr-o zi cand sunt plin de voie buna, posa fac misto si sa scriu pe blog cat de fun a fost. in schimb, daca va fi cireasa de pe tortul aniversar al unei zile complet proaste, nu o sa-mi pot scoate din minte mult timp gandul ca „de ce mi se intampla toate astea numa’ mie”. chiar la un nivel mai de suprafata, pot spune ca fara sa ai un mood anume dar ca o joaca de-a cercetarea, incearca sa-ti propui intr-o zi sa vezi daca oamenii de pe strada sunt tristi si in alta zi, sa vezi daca sunt veseli. mie mi-a iesit o chestie misto din experimentul asta.

in alta ordine de idei, o alta revelatie pe care am avut-o de data asta cand bagam cheia in usa, a fost ca eu sunt un om care judeca faptele si nu omul. dada, stiu, si tu. ok, poate si tu dar nu toata lumea. clar nu. si chiar si dintre cei care zic „si eu”, la unii voi avea dubii:) buuun. drept pt care, imi dau seama ca: nu pot fi un bun patriot, prieten, iubit, tata, coleg, cunostinta, duh sfant. nu va conta ca-mi esti best friend ever daca taman mi-ai comis-o. nu o sa tin niciodata cu nevasta daca soacra are dreptate. e clar? ok.

de ceva timp imi tot setez dispozitia. eu reusesc sa-mi mentin setarea pana la primul contact (fizic sau mediat) cu un om. voi?

4-5 minute, indicativ…

sunt o vedeta. am o relatie deosebita cu taximetristii. si, normal, printre ei, oameni cu adevarat sufletisti.

-traiane, cand auzi ti-ti-tiii, ti-ti-tiii, sa stii ca eu sunt. oriunde as fi, daca aud „pt domnu’ traian”, io vin si te iau…

-da, multumesc, da’ nu va deranjati…

-nu se poate. tu esti prietenul meu. vezi ca plec in germania, mai vrei masina? ca iti caut eu, am niste relatii…

-da, dar o sa ma duc si eu. ma uit pe net…

-traiane, dar se poate? pe unde o luam, pe vacarescu?… aoleu, nu spui nimic, tie nu-ti plac manelele (da pe radio). asaaa traiane! cea mai frumoasa masina ti-aduc. trecem pe la benzinarie? ai tigari? o berica, ceva?

-nu, nu, direct acasa.

-23 de lei traiane. si nu uita. (apasa pe claxon) ti-ti-tiii, ti-ti-tiii….