Posts Tagged ‘ toleranta ’

azi: ora de religie

sa presupunem c-as avea un copil. de ce la o prima vedere asa, am impresia ca foarte multe dintre cunostintele mele s-ar cam bosumfla daca nu-l voi boteza? adica sunt mai putin idiot ca fac ceva impotriva sau in necunostinta lui de cauza si dau curs superstitiilor cum ca tre „sa-l scot pe dracu’ din el” si ca „n-o sa invete copilu’ carte” etc… decat ca il las „deschis” ca atunci cand lui ii va fi comod, sa aleaga stiind despre ce e vorba? buun. si ajungand la nivelul asta, cum ar putea afla copilul meu de… sa zice 8-9 ani (la scoala) si despre alte religii decat cea crestina, si mai precis, altceva decat cutumele ortodoxe? nu-nteleg, credem sau nu in Dumnezeu, pe zone? adica ce? „baietel, 3,2 kg, roman, ortodox”. asa se pune problema? asa e matur si intelept?

nu vreau sa creez o atmosfera de dezbatere pe teme biblice desi as putea sa fac macar un post si din asta. vroiam doar sa intreb de ce impresia mea e ca libertatea de constiinta e considerata blasfemie? si in continuare, ca sa-mi duc egoismul la extrem, de ce trebuie sa trag eu ponoasele doar pt ca ofer mai departe o libertate?

sunt foarte de acord de adevarul teoriei precum ca restrangand libertatile, compactezi grupul si implicit, compactezi si impactului conducerii lui (sa presupunem ca pe o cale dreapta). doar ca nu pot fi de acord cu ideea in sine. cred ca toleranta (atat de trimfatoare prin diverse texte de gen) este acordarea tuturor libertatilor unui individ si acceptarea lor ca stare de „normalitate”. altfel nu am face altceva decat sa actionam sub impulsul instinctului de conservare. sa propovaduim o paranoia care sa ne apere de tot ce ar putea fi rau. o paranoia care din punctul meu de vedere e oricum la fel de valabila cum e si oaia vorbareata din balada fara autor.

zau acum… vreau sa vad o campanie „free hugs” intre preotimea diverselor culte. convingeti-ma ca va iubiti aproapele si-o sa ma gandesc mai mult la posibilitatea ca poate nu transformati o banala prejudecata in barfe de duminica si usor-usor in ura (pardon, antipatie) colegiala.

Anunțuri

casa de toleranta nu-i acasa

avem o problema. nu ma mai mint, n-o mai dau dupa colt si, cel mai important, nu mai tin cu cei care sustin contrariul. asa, problema: suntem printre cele mai intolerante turme din toate popoarele lumii.

chiar daca in timpul liber pe care nu-l am incerc sa imi destind creierii si sa nu ma gandesc la alte probleme existentiale, subconstientul meu de „reprezentant al societatii civile” (hihi) da cu mingea de peretii craniului meu.

o sa cam sar de la una la alta.

asa. cu toate ca ne luptam sa nu ne cucereasca globalizarea frumoasele traditii, obiceiuri si culturi pentru care au murit stramosii nostri, votam ca un curulet, cu toata ignoranta de care suntem capabil ca UE e cel mai frumos lucru care ni se poate intampla de la pasoptisti incoace. boon. sa vedem si pt ce tip de cultura ne luptam, in contextul in care incerc sa nu bat campii de la topic.

sa vedem daca va suna cunoscut (proverbe si zicale din popor): „bataie e rupta din rai”, „sa dam militaria jos din pod”, „daca nu esti cuminte, te dam la tigani”, „capul plecat, sabia nu-l taie”, „ia mai da-i dracu’ in doamne iarta-ma”… hm, sunt sigur ca mai sunt… whatever.

(paranteza) – ma abtin din greu sa nu redau pasaje biblice.

revenim. poate una din cele mai elocvente experiente pe care le-am trait cat de cat legate de topic. un grup de 3 domni, la colt de strada, in fata de receptie de hotel, zi de vara. in fata lor o balta de flegme si-un covoras de coji de seminte. si printre alte flegme ce discutau? exact: in ce mizerie de oras traim!

ne batem copiii, ii parasim prin camine sau tomberoane, batem homosexuali, traversam cand vedem tigani, strigam „afara, afara cu bozgorii din tara” pe la meciuri, spunem „handicapat” despre oricine care nu are ochii de aceleeasi culoare cu noi, fugim de moarte (hihi) de sidosi, claxonam dupa femei, injuram bosorogi. si cu toate astea, cine se pune cu tara asta, se pune cu un spirit latin cu valori puternice, cu demnitate (care nu se lasa calcat in picioare), cu istorie si, sa nu uitam, cu poetul national.

revin mai tarziu ca acum m-a luat o senzatie de voma.