Posts Tagged ‘ elu ’

aproape. imposibil.

sa-i trasmita cineva Madonnei ca nu vreau sa rup hainele de pe ea sau sa-i smulg parul din cap ci sa o pup amical pe obraz. sa stie Obamutza ca nu vreau sa-l vad printr-o luneta ci sa-l felicit ca a reusit, printr-o apropiata strangere de mana. trebuie sa le spuna cineva tuturor astora cu aspect de ananas-de-partea-cealalta-a-vitrinei ca inainte sa-i consumam, vrem sa-i mirosim, sa-i pipaim. sa stie ca daca ma urc pe o scena dupa ei, nu vreau sa fiu vedeta, ci sa inteleaga ca nu ajung la ei. desi ei sunt formati din mine. ca pe hartie sau pe video o sa fie si dupa ce mor. acum trebuie sa fie din ei.

vezi? am inceput sa ma maturizez.

Anunțuri

elu @ merisor

dragule, intr-o discutie la drum de seara cu niste prieteni, am ajuns la urmatoarele concluzii si preferinte:

nume: Ulrich

masina: Iveco

culoarea: fuchsia

sportul: curling

stai sa vezi cand mi-oi face profil pe sociale ce real succes o sa am. ce parola sa-mi pun? „merisor” e buna?

e asa de cald ca…

sunt elu. si mi-e frig. al dracului de frig. da cand ma stiu nu puteam sa cred ca pot sa dardai. daca mai completez vreodata un sivii, la verbul care ma defineste o sa scriu „a dardai”.

am primit o leapsa. am tinut-o cam 3 luni ca mi-a fost tare drag de ea.

e asa de cald ca vara nu s-a mai putut suporta, si-a facut bagajul si-a plecat in tarile reci. din cate o cunosc a ales Islanda. acolo nu se poate pune la umbra dupa copaci si din cand in cand mai merge la un concert Sigur Ros. acum e atat de frig ca „e asa de cald…” vreau sa vina inapoi. puteti sa luati leapsa, sa-i puneti beteala si sa va impodobiti cu ea.

pa.tagonia

eeei, ia te uita, te-ai mai implinit cat am lipsit!

pe scurt, sa-ti povestesc ca sunt putin obosita, in Patagonia a fost minunat! dupa ce ca nu eram sigura daca nu cumva asta e un taram de poveste asa, imediat ce am ajuns m-am cuibarit repejor intr-un pat-patagonez si mi-am inceput activitatea. ce, stiai, nu? am fost aleasa educatoare pentru un centru de intrajutorare si respect reciproc care se numea „it’s curios what you think about me”. fooooarte dragut. numai oameni alesi pe spranceana si pe mustata, ca patagonezii sunt spilcuiti nevoie mare. cum stateau ei de vorba acolo la centru despre vrute si nevrute, astia mici turbiloneau printre ei. ca in avion Danut a primit un avion de jucarie de la o stewardesa care l-a indragit asa mult ca i-a facut toate poftele. Vladut a vomitat umpic pe un nene in costum dar nenea a fost amabil si l-a iertat, ba mai mult, l-a invatat sa zica ma-chiu-pi-chiu pe silabe.

nu prea mi-a placut mancarea in schimb. patagonezii sunt innebuniti dupa patlagele si mere ioc! noroc ca mi-am luat de acasa ardei iuti pe care i-am pretuit nespus. intru umpic in sertar la somn si mergem mai pe seara sa ne dam pe ghetus.

te pup, elu.

citat

elu zice:

strange things happen to those who wait.

mai fomeie…

… ce cautai la Bistrita, huh?
ca te dadu tranda de gol.
astept sa dai un semn. nu ma impacientez ca asa faceti voi imaginarii, dispareti cand ne e lumea mai draga. draga.