Posts Tagged ‘ mare ’

haikubereaaiamairepede

v-ati luat buletinele? cat mai avem? voi cati bani schimbati? am ajuns. da plaja unde e? camera 108. uite plaja. ce bar misto! tu ce mananci? two beers please. ai un foc? another two beers please. gata? maine la cat? scoate-mi si mie tricoul de noapte. cat e ceasul? one coffee please. neatza! ne luam supa? 14 leva plus sucul tau. e buna apa. uite niste pesti. ce ma, a batut Germania? tu cate faci? vezi ca se premiaza Dragos. mai luam o bere? ba, merge wirelessu. noapte buna. one coffee and one tiramisu please. e foarte frumos aici. hello, cum a fost la plaja? azi imi iau d-aia cu ciuperci. ce ma, iar a dat Simona dubla? tu ai facut baie in piscina? ma duc sa ma culc un pic. two beers please, very cold.

incepe a 3a zi.

fineturi si greturi

mai tineti minte cand eram mici si aveam dileme? sau na, poate voi erati puri si nu aveati… io mi-ai adus aminte cand ceea ce-mi marca existenta era daca e mai misto sa ai lantic subtire sau gros. pur si simplu nu puteam sa debalansez argumentele in favoarea unuia. intr-un fel, ala subtire era „finut”, trebuia sa se vada greu pe sub guler, ca si cum modestia maximala era „eu nu am… bine, am, dar nu vreau sa se vada (blink-blink)”. pe de alta parte, alea groase erau mai masculine, senzatia de putere fizica si financiara iti dadea buna-dispozitie dimineata iar sex-simbolismul uitatului in oglinda cand ieseai din dus era suprem. in amanunt, stiu ca era si o mare batalie intre aur si argint. pfaaa, ce de probleme mai erau in lume…

apoi dilema s-a intins ca o molima. tineti minte cand cel mai trendy lucru era sa ai cel mai mic mobil din lume? tin minte si acum un anume tip de Motorola cu clapa, printre primele in care nu mai intra toata cartele ci numai sim-ul. ala a fost moartea Startac-ului, o senzatie de telefon care devenise cultura. apoi a fost T28-ul de la Ericsson, display verde, nebunie. acum in schimb, telefoanele trebuie sa fie mari. na, internet, youtube, facebook, concerte manelistice, toate trebuie sa se vada pe un display aproape cat cel al Sportului meu alb-negru de acum vreo 20 de ani. cu masinile, cu femeile, cu apartamentele, toate ne ridica acelasi tip de dilema: mare sau mica? fetelor, voi ce ziceti?:)))

ps: n-am purtat lantic in viata mea. am avut un cap de drac la gat in perioada in care purtam tricou negru dar era pe un siret de piele. nu aruncati cu oua in narator!

when in Rome…

cum incep lucrurile sa se miste asa intr-o viteza superioara celei in care activez io, nu-nteleg. de fapt, nici nu imi bat capul sa inteleg. cel mai probabil ma gandesc ca fiecare isi urmeaza un traseu mai mult sau mai putin influentat de soarta si instinct. dar din ciclul „am trait s-o  vad si p-asta”, in weekendul trecut mi-am maritat o „fosta”. zic „mi-am” pentru ca nu stiu de ce dar am avut un puternic sentiment ca pe langa meseni, nuntasi sau cum se numesc ei, era acolo un grup de presiune in care m-am simtit tare implicat.

contextul era urmatorul: Melody ca si locatie, fuste scurte si vaporoase pe damele tinere si rochii cu paiete pentru cele cu gleznele mai trainice, domni la costum, un ansamblu orchestral de muzica si voie-buna din care s-a remarcat un MC care stia cu vocea, clarinetul si mandolina, cei doi miri frumosi si noi. noi insemnand sora (frumoasa bruneta Ana cu al ei Cedric frantuz si alura de Robbie Williams, fratele Leo cu a lui vietnameza frumoasa si excelent-dansatoare-de-muzica-folclorica-dobrogeana), parintii Andrei (za braid) et moi. ca-cam-asa s-au petrecut si discutiile, in stanga in engleza si in dreapta intr-o franceza aproximativa.

si-a fost bine. am dansat, am chiuit, am pus tara (tarile mai precis) la cale, am pupat mireasea parinteste pe frunte si m-am bucurat pentru ei incercand sa acord cat mai putina importanta unui sentiment de nostalgie. dar cum bine a zis tanara vietnameza: „…. act like in Rome”.