Posts Tagged ‘ joc ’

coperta, carcasa si alte… chestii

daca taman eu am ajuns sa pun problema asa inseamna ca mi-am autodepasit orice pretentie de la moi-meme. dar iata ca da.

a vedea un film sau a citi o carte e ca si cum te-ai juca un joc (de dragul exemplului sa zicem o strategie) in single player. you against the AI = you always win! ca dureaza mai mult, ca bagi cheaturi ca sa restrangi timpul pierdut, e ca si cum ai sari vreo 50 de pagini sa vezi dracu’ daca se casatoresc ‘au ba. totul se petrece intr-un spatiu bine delimitat, controlat inainte de publicare atat de autor cat si de editura. atat de regizor cat si de CNA. bla-bla, got my point, da?

exercitiu de imaginatie. cartea, frumoasa, buna, captivanta – e fix ce a vrut un om sa fie. oricat ti-ai dori, oricat de „prins” in ea ai fi, nu posa schimbi nimic. idem si cu filmu’: „nu te duce acoloooo, nu intra in gaaaang, e ala raaau…. cacat, ai intrat!”.

multiplayerul e mult mai tare. day-to-day life e bestial. dar nu e comod. adica, de unde stiu io asta? chiar, ce e mai comod? sa stai in pat sa vezi un film sau sa iesi pe strada sa-l joci? ma gandeam cat de misto ar fi sa posa iesi umpic din fiecare carte pe care o citesti. sa poti inventa un context nou, o cauza diferita sau chiar, erou’ sa se trezeasca cu fata la cearsaf si sa zica „azi dorm!”. ca deh, citesti, vezi, esti …fil si-ajungi sa crezi ca totul se rezolva in 90 de minute sau in 250 de pagini.

da, incep sa-i inteleg pe sirial chilarii care-si iau model carti de benzi desenate. they change the story.

Anunțuri

let the game begin

vreau neaparat sa pun la cale un concurs de canasta.

care si cum va bagati? eu as sti un bar unde se poate.

pac ou pac-pac

observ citind bloguri cat de usor se arunca lumea cu capul inainte la jocuri periculoase. care mai de care gaseste mai inedit sa-si faca publice fanteziile, sa spuna pe cine a urat toata viata, sa se joace de-a cine nu e bazandu-se pe principiul ca ce nu-l omoara, il face mai puternic.

nu posa fiu decat sceptic la ideea ca o ea de 19 ani (sa zicem) planifica (de un timp important cat sa fie luat in seama) impreuna cu prietenii blogosferici cum sa-i strecoare puiului ei pe o a doua ea (a treia persoana) in pat. pana aici ne place. ideea e ca el nu va participa la festin decat daca rosteste cuvintele magice si se angajeaza sa faca si el acelasi lucru pt ea, de data asta cu un barbat. colac peste pupaza (deci porno), toata harababura nu este nascuta din fro eliberare secsuala. „it’s just a game”, zice ea. cam asa, sa vedem care are nervii mai tari.

culmea e ca deja vedem on a daily basis genul asta de provocari. pe net, la tv, la radio mai nou, la prieteni sau la prieteni de-ai prietenilor. la fel cum nu inseamna ca in epoca de aur nu se fura, nu se viola si nici handicapati nu existau, nici acum nu inseamna ca, cu cat sunt mai vizibile lucrurile astea, cu atat suntem toti mai capabili sa ni le insusim. cand spui ca esti un jucator, apai tre sa fii constient de faptul ca dintr-un joc (pt unii a se traduce o idiotenie/tampenie/prostie etc) ai pierdut tot. ca dintr-o chestie spusa doar, nu neaparat si facuta, e posibil sa plangi cu nasu-n perna niste luni bune. asta dragii si dragele mele, e un joc pt cei ce pot. pt cei care se joaca fara sa se intrebe de ce se joaca, unde duce jocul si intre ce varste e recomandat. asta e jocul in care daca ea iti cere sa i-o arati, nu stai sa-ti intrebi toti prietenii daca esti in limitele normalului si ce fel de chiloti sa porti. nunu. o pui pe masa si in acelasi timp te gandesti la ceva mai abitir pentru ea.

deci. ca va place, nu-i de ajuns. tre sa mai fiti si pregatiti. cap, ou pas cap?