Posts Tagged ‘ telefon ’

fineturi si greturi

mai tineti minte cand eram mici si aveam dileme? sau na, poate voi erati puri si nu aveati… io mi-ai adus aminte cand ceea ce-mi marca existenta era daca e mai misto sa ai lantic subtire sau gros. pur si simplu nu puteam sa debalansez argumentele in favoarea unuia. intr-un fel, ala subtire era „finut”, trebuia sa se vada greu pe sub guler, ca si cum modestia maximala era „eu nu am… bine, am, dar nu vreau sa se vada (blink-blink)”. pe de alta parte, alea groase erau mai masculine, senzatia de putere fizica si financiara iti dadea buna-dispozitie dimineata iar sex-simbolismul uitatului in oglinda cand ieseai din dus era suprem. in amanunt, stiu ca era si o mare batalie intre aur si argint. pfaaa, ce de probleme mai erau in lume…

apoi dilema s-a intins ca o molima. tineti minte cand cel mai trendy lucru era sa ai cel mai mic mobil din lume? tin minte si acum un anume tip de Motorola cu clapa, printre primele in care nu mai intra toata cartele ci numai sim-ul. ala a fost moartea Startac-ului, o senzatie de telefon care devenise cultura. apoi a fost T28-ul de la Ericsson, display verde, nebunie. acum in schimb, telefoanele trebuie sa fie mari. na, internet, youtube, facebook, concerte manelistice, toate trebuie sa se vada pe un display aproape cat cel al Sportului meu alb-negru de acum vreo 20 de ani. cu masinile, cu femeile, cu apartamentele, toate ne ridica acelasi tip de dilema: mare sau mica? fetelor, voi ce ziceti?:)))

ps: n-am purtat lantic in viata mea. am avut un cap de drac la gat in perioada in care purtam tricou negru dar era pe un siret de piele. nu aruncati cu oua in narator!

Anunțuri

eu, baiatul de la HR

Episod in care eu fac comanda la taxi si ajung sa conversez.

– Saru’mana, as dori si eu o masina, Eminescu 19…

– Da, domnu’ Traian, v-am recunoscut, o secunda… (in 3…, in 5…, in 10-12…, haideti domnilor, o masina pentru domnu’ Traian in Eminescu…, blip-blip, multumesc XX) Haideti ca pana nu am spus cuvantul magic (NA: „domnu’ Traian”)… Asteptati 10-12?

– Da, sigur… multumesc… (dau sa inchid)

– Domnu’ Traian, io sunt mai tupeista asa… Ce vroiam sa va intreb… Mi-au zis baietii ca va tot iau din locuri asa… intelegeti… si ca pareti mai descurcaret asa…

– Asa…

– … si ma gandeam, nu stiti asa, pe la un radio, un post de telefonista?

– Radio?? Doamna, eu nu lucrez la radio…

– Ma rog, nu conteaza unde… ca stiti, aici se plateste prost de tot domnu’ Traian. Am XX milioane si mai stau si in afara Bucurestiului, in Popesti. Eu am atestat de radio-telefonist. Daca aflati ceva, Simona ma numesc, va dau numarul meu…

– Stati sa notez…

– Asa, deci 07xx……. Simona. Si sa ma scuzati ca am indraznit. Ah, si vine XX in 10-12min.

– Sigur, nicio problema, ma interesez. Multumesc.

intimitati

intamplare recenta si adevarata in sinea ei

primesc un apel. ma uit la numar si diferea o singura cifra fata de al meu. ma astept la o gluma idioata si sun.

ea: buna draga…

eu: buna, dar nu stiu cu cine vorbesc…

– hai maaa, ce, nu-ti mai aduci aminte de mine?

– nu.

– eee, nici vocea nu mi-o recunosti? (+rasete de alte gagicute pe fundal)

– pai cred ca de vreme ce m-ai sunat de pe un numar asemanator cu al meu, ai chef de o gluma, ceva. vrei sa te tin de vorba sa-ti incarci cartela? ai ceva de vanzare?

– auzi, limbi stii sa dai?

– m-oi descurca…

– da’ la pat esti bun?

– auzi, dar daca tot intram in intimitati, tu stii sa gatesti?

si-a inchis.