Posts Tagged ‘ copii ’

pa.tagonia

eeei, ia te uita, te-ai mai implinit cat am lipsit!

pe scurt, sa-ti povestesc ca sunt putin obosita, in Patagonia a fost minunat! dupa ce ca nu eram sigura daca nu cumva asta e un taram de poveste asa, imediat ce am ajuns m-am cuibarit repejor intr-un pat-patagonez si mi-am inceput activitatea. ce, stiai, nu? am fost aleasa educatoare pentru un centru de intrajutorare si respect reciproc care se numea „it’s curios what you think about me”. fooooarte dragut. numai oameni alesi pe spranceana si pe mustata, ca patagonezii sunt spilcuiti nevoie mare. cum stateau ei de vorba acolo la centru despre vrute si nevrute, astia mici turbiloneau printre ei. ca in avion Danut a primit un avion de jucarie de la o stewardesa care l-a indragit asa mult ca i-a facut toate poftele. Vladut a vomitat umpic pe un nene in costum dar nenea a fost amabil si l-a iertat, ba mai mult, l-a invatat sa zica ma-chiu-pi-chiu pe silabe.

nu prea mi-a placut mancarea in schimb. patagonezii sunt innebuniti dupa patlagele si mere ioc! noroc ca mi-am luat de acasa ardei iuti pe care i-am pretuit nespus. intru umpic in sertar la somn si mergem mai pe seara sa ne dam pe ghetus.

te pup, elu.

Anunțuri

vuzave des petits seahorses?

dragule,

am fost cu copiii intr-un loc mult mai tare decat la Zoo. nu stiu cum au pus micutii manutele pe un tranzistor in dulap, cert e ca au auzit intr-o reclama ca ar putea sa gaseasca ce doar pe descopery au mai vazut. drept pentru care, am pus camasutele neapretate, ciorapeii 3sferturi si-am plecat cu mic – cu inchipuit, la Real. dupa ce politicos am dat „buna ziua” la toate doamnele casierite, am intrat direct la raionul peshtivore si alte acvatice. Vladut ne-a dat mici emotii cand s-a ascuns intr-un cos de gunoi dar l-am gasit repede ca l-a auzit cineva cantand „if you’re happy and you know it”. Danut a luat un dulap in brate si a inceput sa strige „aici m-am nascut eeeeu” dar l-am luat repede de acolo. eu bineinteles ca m-am oprit sa cumpar mere (of, nu mai sunt mere cum erau odata) si ardei iute dar d-asta nu aveau decat murat si la borcan… cine sa-l deschida?

si-am ajuns intr-un final la Mr-cel-mai-greu-de-prins unde copiii au facut ca pestele iar pestele nu a facut ca copiii, scuza-mi cacopilofonia. din pacate nu mai aveau caluti de mare, cica e foarte suparat seful de raion ca au venit numa copii care „nu reprezinta putere de cumparare”… drept pentru care au luat calutii si i-au dus la departamentul „sport>echitatie acvatica” dar nici acolo nu au rezistat mult ca au sarit pe raftul de bodypainting si-au ajuns model de rochite si blugi trendy.

asa ca dragule, ma duc maine sa-i recuperez ca au vrut sa ramana sa deseneze cum vad ei Real-ul, asa ca au cerut timp, toate cerealele, cariocile, un mesh de 20mx20m si un dulap pentru somn.

termin imediat marul si te pup. elu

cine nu ma crede, nu ma vede

vad ca tot esti luat peste picior cand mai aduci vorba de mine. am disparut o vreme tocmai ca sa vad daca se mai potolesc apele dar lumea e rea si in continuare te pune sub semnul indoielii. vezi, eu nu am problema asta. adica, tuturor celor carora le-am pomenit de tine au fost incantati ca tu existi si ca ne-am intalnit in viata asta. as putea chiar sa trag concluzia ca in lumea mea oamenii sunt mai destepti, mai toleranti, mai buni.

si de aici mi-a venit ideea sa nu mai fiu atat de ingenua si sa las totul pe seama celorlalti. ei bine, voi pune conditii. adica, ce mama naibii, cine nu ar vrea sa cunoasca o fetita cu aspiratii de femeie, mereu tanara, blonda si cu codite si imbracata in scolarita? si daca as fi un fetish tot as avea pretentia sa se creada in mine. dar eu sunt o fetita care are grija de 2 baietei, mananc pielite de mar si ardei iuti si ma declar ravisanta. deci dragule, lasa-i pe ignoranti in pace, ei nu au si nu vor putea avea niciodata ce ai tu.

zambet, elu.

au crescut copiii!

ei na, ce crezi? mi-au zis astia mici ca nu mai trebuie sa le mai bati si dimineata ca se trezesc ei singuri.

ce trece timpul…

l’hiver(no)

dragul meu,

iti scriu din fata blocului unde m-am blocat. am iesit cu baietii sa verificam daca zapada e adevarata iar pe Vladut l-am pierdut intr-un morman. acum asteptam cu infrigurare proprie echipa de descearcanare sa il scoata la iveala. noroc ca inainte am fost McDonald’s si am luat o Coca-Cola. acum Vladut respira prin pai. noroc cu multinationalii astia. de Danut nu stiu ce sa-ti zic. nu-mi dau seama daca da zapada de pe o masina sau incearca de vreo ora sa se ridice in picioare.

eu am incercat sa mananc niste pielite de mar dar mi s-a lipit limba de una si acum lumea care trece si ma vede striga la mine ca sunt nepoliticoasa. ce bine e cand suntem uscati. abia astept sa ne intoarcem si sa infiintam un ong pentru promovarea incalzirii regionale. inteleg acum de ce se spune despre zapada ca e bad weather. trebuie sa ma inteleg de ce se spune despre femei ca sunt sexul frumos. a dardai de ce e la diateza activa? de parca as putea sa fac ceva…

te pupam toti 3 in speranta ca nu trece vreun plug si-i astupa paiul lui Vladut.

astazi: hiv/sida

red_ribbon.jpg
la noi sunt vreo 11 mii. 8 mii, copii de pana in opshpe ani. da, ati ghicit, majoritatea infectati cu sange d’ala bun de export, imediat dupa ’89. caci si democratia are nevoie de o perioada de test, un fel de demo, unde ne jucam cu ce a aparut mai nou dupa care, daca gresim, dam load game.

ei bine, eu tanar sa fiu si cu sangele clocotind in vene, tare as mai da statul in judecata. ba mai mult, condamnat la moarte sa fiu si nevinovat sa ma stiu, i-as mai cere si niste despagubiri astfel incat restul vietii (oh well…) sa mi-l petrec in masini mai smechere si in insule mai exotice decat aia care au aprobat genocidul asta.

vroiam doar sa zic ca am avut sansa, ba nu, oportunitatea de a intalni o gasca de tineri in situatia sus-mentionata. si-am avut surpriza sa aflu cate mai am de invatat despre cum sa imi traiesc viata cu adevarat si cat de pretioasa e ea. si-am trait si momente in care mi-am inabusit o explozie exterioara si interioara auzind si vazand cum printre lacrimi de frustrare, copiii astia nu mai pot pur si simplu ca primul lucru pe care il fac cand se trezesc de dimineata e sa inghita un pumn de pastile. si-apoi unul la pranz. si unul seara. timp de 10, 12, 16 ani.

io zic ca de acum inainte, sa ne gandim mai mult la ce facem noi pt noi sau pt cei din jur si dup-aia abia, daca mai e cazul, sa aruncam cu piatra. o fundita rosie nu inseamna ca esti pe moarte. inseamna ca iti pasa.

scris.oare?

Dragul meu,

iti scriu din Herculane. am ajuns cu bine desi in tren era sa se aseze cineva pe mine. probabil nu m-a vazut.

Am facut plimbarea de seara cu Stefan si Carmen (care cel mai probabil sunt parintii mei) iar acum mananc niste pielite de mar si ma uit la Zona Crepusculara, la mine in camera. Te rog sa ii pupi pe Danut si pe Vladut din partea mea si transmite-le ca mi-e tare dor de ei. noi o sa ne prelungim cateva zile sederea pt ca vrem sa trecem prin Calimanesti si Caciulata ca sa inspectam izvoarele de apa sulfuroasa. Carmen vrea sa faca si o baie termala ca cica la noi e mai scump. ma rog…

ma mai gandeam sa te sfatuiesc sa mergi la un control. la cap. simt ca iar ai matreata.

te pup si multa sanatate,

elu