Posts Tagged ‘ munca ’

la anu’ si la revedere!

toata lumea e obosita la sfarsitul anului. „maaama, ce bine ca vine vacanta, sunt asa terminat, anul asta a fost groaznic”. recunoasteti personajul. da, iubitul, vecinul, colegul de birou, unchiul samd. everybody.

eu iar nu inteleg. „anul” ca si concept, nu e (de exemplu) acelasi lucru cu… ziua – sa zicem. ziua se termina cand e noapte si-apoi te culci. ziua se intampla chestii obositoare, noaptea te refaci. ca unii fac invers, e in bunul mers al echilibrului.

dar anul? anul nu se termina pe 31 decembrie decat dpdv calendaristic. anul tau, cel pe care il resimti nu se termina tot atunci. ok. nici ziua nu se termina dupa 24 de ore decat formal. dar incearca sa nu dormi vreo 3 zile d-astea mai lungi de 24 de ore si mai vorbim. sa revenim. daca ar fi sa admitem (desi cred ca doar ne place sa ne simtim asa) ca dupa un an calendaristic de viata se aduna asa o oboseala care necesita o vacanta, atunci, fiecare sa fie cu anul lui nene. adica, na, mie n-ar trebui sa-mi convina, ca mie anul mi s-ar termina in august cand oricum e concediu. ce vreau sa zic? hmm.

zic ca asta cu oboseala e bullshit. o zicem si noi ca o zic si altii. ajungem sa o simtim doar asa, de socializare. e ca de Thanksgiving cand tre sa te bucuri ca bou’ de orice, fara sa conteze daca ti-a murit piticu’ de gradina, ca ti-e nevasta pe ciclu de 3 luni sau ca esti in somaj tehnic.

bine ma, fie!

ce bine ca se mai termina un an. m-au innebunit clientii, orele peste program la birou, alegerile, traficul, opritul apei calde… sunt asa obosit… meritam cu totii o vacanta.

Anunțuri

azi: pasiunile

oamenii mai au pasiuni? sau ca sa zic altfel, pentru cei care inca nu s-au prins ca blazarea nu mai e trendy inca de la colectia toamna-iarna 2006, altceva ce mai faceti?

imi dau seama ca la treaba cu pasiunile e greu de raspuns. adica, da, ca in spotul pt Cosmote, exista emo si jockeys. oricare ar fi, toti sunt varza, toti sunt o turma iar cel mai cool si mai out-of-the-box lucru pe care posa-l faca e sa interactioneze unii cu ceilalti. nevoia de modele te modeleaza in asa hal incat ajungi sa fii futut in varii locsoare, tu jurand ca esti Maica Tereza. dar sa revenim. aceasta tura-vura prin vietile altora te indeparteaza atat de mult de tine incat te plictisesti de propria-ti personalitate. „imi place sa colectionez timbre”… „dar stai, ca nu mai colectioneaza nimeni timbre in ziua de azi. deci e boring sa colectionezi timbre. bun, am bifat-o si pe asta. da’ ia uite, astia se dau cu atv-urile noaptea! phii, ce pasiune misto mi-am gasit!”

pasiunile inseamna in primul rand sa te bucuri sa fii tu cu tine. sa ai spatiul tau pe care sa nu-ti placa sa ti-l invadeze nimeni, sa ai mici secrete si retete de succes pe care sa crezi ca le cunosti doar tu. pasiunile inseamna sa ai despre ce sa vorbesti cu entuziasm. remarcam pe mess cu prieteni buni ca „-ce mai faci? -eh, bine, pe la munca. tu? -da, si eu.”… asa, si? dup-aia? ce mai vorbim? nimeni nu mai insufla nimanui energie pozitiva, toti stem stresati, obositi si sictiriti. incepem sa ne uitam la aceleasi emisiuni sau sa citim aceleasi bloguri ca sa avevm subiecte comune de discutie. ALO, voi lucruri noi nu mai vreti sa aflati?

da, stiu, raspunsul e „ba da”. numa ca o sa incepeti azi, maine, dupa care o sa va plictisiti. n-o sa aveti timp. sau chef. dar ce bine ca lucrurile vor reveni la normal!

de ce nu s-a mai intamplat nimic

da. ma bucur intr-un fel ca am facut o mica pauza. am vazut ca ati mai citit si old entry-urile ceea ce e bine. in alta ordine de idei, a fost un remider si pt mine ca am inceput munca si tre sa ma detasez de adictia onlineului, adica de comentat pe 14 bloguri si de asteptat cu sufletul la gura sa raspunda careva ca sa-mi dea motiv sa go on with the story.

plus ca, de ce sa nu fim sinceri, nu s-a mai intamplat nimic. adica, mie nu-mi pasa nici ca n-a aparut Elodia, nici cine a fost de vina in accidentul (daca a fost accident) lu’ Orban, nici ca vine Sarkozy cu sau fara Carla, nici ca Felix desfiinteaza CNSAS, nici ca reincep asfaltarile. deci, de ce sa va intoxic cu cacaturi? astea va las sa le cititi de pe blogul lui Bucurenci ;))

a, s-a intamplat ceva. mi-a venit telescopul. si dupa ce am asteptat un sfert de ora la posta ca sa gaseasca in ce categorie de taxe vamale intra un telescop (citez „e prima data in viata mea cand vad in vama un telescop”), l-am montat intr-o ora si mi-am dat seama ca-mi trebe baterii patrate. si pana am facut io alinierea planetelor, s-au dus si bateriile, si asteroidul si sper acum sa mai prind nush ce eclipsa.

da. deci toate bune, astept ghiocelul si odata cu el, sosirea vestitoarelor primaverii, si-anume fustitele scurte si vaporoase si transpiratiile de la subrat. va pup.