Posts Tagged ‘ televiziune ’

democra-tie, democra-mie…

deci, am ajuns la un moment de sila.

am vazut minunata dezbatere intre Base si Geoana. sunt ingretosat de felul in care sustinatorii inteleg sa-si exercite dreptul dat de carnetul de membru. mi-e sila de Ponta si mi-e sila de Boureanu. dar alta e problema.

eu nu gasesc satisfactii in a-mi fi data dreptate. cel mult stiu daca sunt pe un drum bun si din punctul altora de vedere. nu caut uitadu-ma la televizor sa gasesc confirmarea opiniilor mele. insa.

mi-e greu sa vad ca in tara asta nu se mai face jurnalism. sau macar nu unul obiectiv. am stat mai toata ziua pe CNN pt ca ma calmeaza oamenii aia cum vorbesc si mi-era somn. am ascultat vreo 4 ore de stiri si emisiuni. iar acum baleiez intre Realitatea TV si Antena 3. si mi se face frica.

A3, cand a pus mana pe un film in care Basescu loveste un copil, a dat acest film intr-un fel de picture-in-picture, o zi intreaga fara oprire. un fel de 9/11. cool, e un presedinte care da intr-un copil – avem o stire bomba. ca nu s-a plecat de la premisa de nevinovatie, nu le poti cere asta. ca nu au verificat daca filmul e prelucrat, nici asta nu le poti cere. ca nu au dat comunicatul de la presedintie cand a venit concluzia de la INEC – ca filmul nu e autentic, eh. acum, dupa confruntare, A3 nu mai are stire bomba. ba chiar, cel impotriva caruia sunt lucratorii de acolo, a punctat umpic descoperindu-si contracandidatul intr-o vizita… inoportuna, fotografiat fiind de presa. dar le vine o idee. pozele prin care Mircea Geoana bate la usa lui Vantu la 12 azi-noapte, nu apartin unui ziar ci serviciilor secrete. Basescu il fileaza pe Geoana. avem o stire!

ok. n-am nimic impotriva paranoiei, scenariilor, a teoriei conspiratiei sau a presupunerilor (in ordinea in care alegeti). nici macar n-am nimic cand aceste „stiri” (momentan) fabricate sunt tipate cu un fel de victorieeee-ne-am-dat-noi-seama-acum-nu-mai-scapi. cred insa ca acei „jurnalisti” ar fi bine sa se lase de meserie si sa se faca revolutionari. pucisti. orice, ca sa scape de conducerea care ii deranjeaza. dar sa nu mai faca uz de puterea mediatica de o maniera strict univoca, sa nu mai pretinda ca fac jurnalism. o meserie a carei principala si esentiala caracteristica ar trebui sa fie obiectivitatea. ca fapt divers, vreau sa cad in derizoriu si sa va dau un exemplu de titlu de stire tip A3 (din cadrul unei emisiuni de stiri de la ora fixa – in prime time): „Basescu (ne)multumeste”. acest titlu vine din „stirea” filmata in fata sediului de campanie in care Basescu multumeste unei reporterite de la A3 pt ca televiziunea la care lucreaza i-a fost mai potrivnica.

cred ca pe lumea asta sunt oameni – poate chiar apolitici – care vor informatie. niste oameni care daca ar vrea sa-si deschida orizontul interesului politic si ar vedea pentru prima data (cred) orice emisiune de acest tip ar iesi in strada si ar fi gata sa moara pt ca „regimul” sa fie inlaturat.

vreau sa fiu explicit. fiind sustinator Basescu poate credeti ca nu pot sa accept contra-pareri. mi-ar placea sa cunosc mai multi sustinatori ai unui om politic care sa-i recunoasca greselile ca mine. nici macar nu le accept pe majoritatea. caut un om politic mai bun decat Basescu. dar momentan, mi-e greu, nu, mi-e sila sa fiu nevoit sa ma simt ca ultimul om de pe pamant doar pt ca acum il sustin si caut sa ma informez din mai multe surse. gresesc?

le: am fumat o tigara si m-am mai gandit. de fapt ma deranjeaza atitudinea. o atitudine a unor oameni care vorbesc despre ura si scandal si care-mi inspira ura si scandal. o atitudine pe care nu o gasesc compatibila cu statutul lor de oameni intelectuali.

Anunțuri

debutul meu pe micul ecran

da, am trecut si prin aceasta gaura neagra a existentei mele. pe scurt, Octav se duce la o emisiune „de tineret”, participa, il dau afara si ma propune inlocuitor. ma duc, particip, ma dau afara. cul. doar ca la vreo 2 saptamani dupa, ma suna Florin (producatorul) care-mi zice: „auzi, nu vrei sa vii sa prezinti emisiunea?”

si cum ocaziile nu trebuie ratate, zic un „da” deloc convins si ma duc la poarta Pangratti, urc la doishpe, scurta discutie in „redactie”, trec pe la pudrat (alta experienta naspa), ma duc in „1” (care aflu ca e studioul 1 in care se „trage” minunata emisiune a Surprizelor), primesc nelipsita lavaliera si-o casca-n ureche si ultimele indicatii: „vezi cand iti vorbesc in casca sa dai usor din cap ca sa stiu ca ma auzi”.

si-ncepe emisiunea si uite ce stau io de papagal printre cei 5 pentru natiune si vorbesc cu ei de zor dar cu un mare stres ca nu fac bine ce fac pentru ca in casca nu auzeam nimic. si trec 5, 10 minute… ba creca spre un sfert de ora si deja obisnuit ca nu-mi merge casca, brusc aud:

„mooooor… mooooor…. aici ursul. ce, te-ai speriat? haha, ti-ai luat botezul!”

mdaa. si asa am inceput eu sa fac pe vedeta. din ciclul de patanii, am mers la toaleta fara sa inchid lavalieraaa, am luat recul de la sacul de box din studio si am intrat in emisiune intins pe spate prin platou, de revelion il prindeam pe Dan Negru in casca si cum isi baga el toate cele ca nu-i venise nush ce invitat, am zis „Raluca care…”, a vrut Calin (celalalt producator) sa vada cat posa stau serios in direct in timp ce el imi spunea bancuri pe ardeleneste in casca si sa nu uit, tot de revelion, dupa aproape 7 ore de direct m-a asteptat toata echipa cu uischii si dupa prima gura m-am trezit la mine in pat pe 2 ianuarie fara sa-mi aduc aminte ce si cum.