Posts Tagged ‘ revolutie ’

unde nu-i conspiratie, vai de poveste

nu-i clar? tre sa mai scriu?

domne, daca nu e cu extraterestrii, cu kgb, cu teroristi, cu masoni… nimic nu mai e cum ar trebui. zau. pai ia sa ne gandim. daca in loc de… ce-o fi fost la WTC in State se dovedea clar ca a luat foc un motor si, na, asta e, a pierdut pilotul controlu’. da’ ce, credeti ca s-ar fi oprit aci totul? nici macar. chiar de era ceva atat de „banal”, s-ar fi gasit unii care sa caute complotul la fabrica de motoare de avion, ar fi descoperit careva ca in familia pilotului a fost un caz de nebunie temporara suicidala si probabil ar mai fi rasarit si vreun destept care sa zica ceva de genul „domle, din cauza poluarii, pamantul nu se mai invarte cum ar trebui si de fapt catastrofa ar fi putut fi evitata”. mda. ca sa nu mai zic ca daca cititi printre randuri, Nostradamus a stiut. cum probabil ca a stiut si numerele la loto de ieri, numa ca nu am stiut noi cum sa interpretam.

ce, la revolutie daca ieseam si noi cu chitarile si cantam in timp ce unii faceau foc de tabara din carnete de partid, ar mai fi fost fun? pai acum e mort sau nu cismaru’? da’ conturile, conturile unde sunt? da’ teroristii erau agenti sovietici, unguri sau din Libia? da’ cine a tras? da’ cu ce? da’ pe Iliescu cine l-a adus acolo? da’ prietena mea Ingrid pe cine poate sa dea vina ca si-a luat un glonte in coloana cand era acasa si s-a ridicat dupa un pahar de apa? si-acum nu se mai ridica deloc? huh?

deci hai sa recunoastem. ne place conspiratiunea. daca nu e, o cream. daca e, ii dam valente noi.

in democratie la 9 ani

primul lucru care-mi vine in minte e primul „Desteapta-te romane” cantat cu clasa, imediat dupa ce-am dat jos tabloul cu tatuca. atat de emotionat am fost in momentele alea, ca la versul cu „un nuuume de Traiaaan…” m-a bufnit si rasul si plansul in acelasi timp, dar ce a bufnit cel mai vizibil in incercarea mea de a ma abtine au fost niste muci pe banca. deh, ce posa faci cu si in libertate.

apoi mi-aduc aminte de blugii mei cu Mickey Mouse si de geaca cu imprimeul cu Arnold Shuartzanegar cum il stiam cu totii. de cum ne-am apucat sa scrijelim bancile cu nume de formatii sau de super-eroi din desene de ne-au pus dup-aia sa le facem huse ca venea inspectia. de obsesia ca parca lu’ Hagi i se vedea puta in nush ce surpriza de la nush ce guma. de momentul cand i-am gasit lu’ Misu, geniul clasei, o mare colectie de decupaturi din ziare si reviste cu femei goale. de glumele cretine pe care le faceam cu Gulie, Mircea si Costin la telefon, cand ne dadeam de la nush ce televiziune si puneam oamenii sa vina sa-si ia televizorul cadou daca ne zic ce e acum pe nush ce canal. (…pe aceasta cale ne cerem scuze celor atat de miseleste inselati). de primii adidasi cu arici si cu limbi mari de se bagau pantalonii inauntru, ca asa era la moda. de prima minge de fotbal din piele, pe care de emotie si din viteza am scris „Steua”.

…si de Mona care pe 22-23 cand se impuscau aia mai abitir si ne-am trezit cu glontele-n geam, a zis „eh, e careva p-afara si trage cu prastia…”