Posts Tagged ‘ credinta ’

sa nu uitam de unde am plecat…

cum adica? bai perversilor… adica…? mda? biiine.

asta e o tampenie. de fapt, ce inseamna? si de ce e univalent? adica, unu’ care s-a nascut bogat si ajunge intr-un fund de tara, uitat de lume si nacajit nevoie mare, ii zici asta? nu.

morala asta sateasca a noastra parca e un arc. cum i se pare cuiva ca te-ai cam dus, cum vine cu o vorba d-asta de duh si te trage „inapoi de unde ai plecat”. si uite asa, faci tu fitness ca idiotu’, febra musculara si alte cele in incercarea de fapt de a te desprinde de la glie (cred ca se zice). incep de fapt sa-mi dau seama ca vorba asta ar fi avut mult mai mare impact dar si mai mari efecte negative daca ar fi facut parte din decalog. chiar, oare cum ar suna „sfaturile batranesti” intr-o societate care nu e dominata de credinta? „noi, majoritatea, consideram ca nu ar fi frumos sa…. dar respectam diversitatea si iti incurajam in acelasi timp initiativele individuale”. haha. ar fi tare. parca prea il folosim pe Dumnezeu ca sa dam in cap la altii cu el. ar fi tare ca daca te prinde Politia sa te aresteze pentru port de Dumnezeu contondent.

si din nou nu pot sa nu ma gandesc cum o sa fiu io batran si-o sa regret tot ce scriu acum, „ca eram tanar si n-aveam minte”…

nu cercetez. ma-ntreb:

care e diferenta intre ortodoxism si superstitie?

dielog

– intr-o zi o sa mori…

– da, realizez asta.

– si, in ce crezi?

– in nimic. cred ca o sa fiu la fel de respingator si de mort ca un caine imprastiat pe autostrada. sau ca un berbec facut la protap. un corp rigid, o carne care nu rezista mult.

– nu rai, nu iad? nu reincarnare? nu duh, energie, fantoma…

– nu ma, nimic. mori si gata. se taie filmu. nu iesi din corp, nu vezi luminita. ca nu mai ai cu ce sa constientizezi astea. esti terminat ca un bibelou; ala e frumos si apreciat doar cat e intr-o singura bucata.

– pai si atunci de ce avem constiinta?

– de ce e curata o camasa spalata? pentru ca e spalata! …asa si noi… nu stiu, probabil ca undeva in subconstient ne dam seama ca tre sa pastram un fel de ordine. de fapt, constiinta e speranta la ziua de maine. daca nu o mai avem, vine anarhia. anarhia nu ne garanteaza ziua de maine. think local, act global, cam asta facem.

– deci sa ne fie frica de moarte sau nu?

– nu, doar ciuda. daca as putea sa stiu ca un condamnat ca urmeaza sa ma execute la ora 12:00, m-ar napadi o ciuda. nu mi-ar iesi din cap ca „ce pacat ca nu mai vad lumea si maine”. siguranta ne rutineaza. stim seara cand ne culcam ca o sa ne trezim si o sa traim a doua zi. daca am avea zilele numarate, am aprecia mai mult detaliile. oare pe condamnati ii intreaba daca sunt fumatori cand le ofera ultima tigara?