dragule, intr-o discutie la drum de seara cu niste prieteni, am ajuns la urmatoarele concluzii si preferinte:
nume: Ulrich
masina: Iveco
culoarea: fuchsia
sportul: curling
stai sa vezi cand mi-oi face profil pe sociale ce real succes o sa am. ce parola sa-mi pun? “merisor” e buna?
eeei, ia te uita, te-ai mai implinit cat am lipsit!
pe scurt, sa-ti povestesc ca sunt putin obosita, in Patagonia a fost minunat! dupa ce ca nu eram sigura daca nu cumva asta e un taram de poveste asa, imediat ce am ajuns m-am cuibarit repejor intr-un pat-patagonez si mi-am inceput activitatea. ce, stiai, nu? am fost aleasa educatoare pentru un centru de intrajutorare si respect reciproc care se numea “it’s curios what you think about me”. fooooarte dragut. numai oameni alesi pe spranceana si pe mustata, ca patagonezii sunt spilcuiti nevoie mare. cum stateau ei de vorba acolo la centru despre vrute si nevrute, astia mici turbiloneau printre ei. ca in avion Danut a primit un avion de jucarie de la o stewardesa care l-a indragit asa mult ca i-a facut toate poftele. Vladut a vomitat umpic pe un nene in costum dar nenea a fost amabil si l-a iertat, ba mai mult, l-a invatat sa zica ma-chiu-pi-chiu pe silabe.
nu prea mi-a placut mancarea in schimb. patagonezii sunt innebuniti dupa patlagele si mere ioc! noroc ca mi-am luat de acasa ardei iuti pe care i-am pretuit nespus. intru umpic in sertar la somn si mergem mai pe seara sa ne dam pe ghetus.
te pup, elu.
elu zice:
strange things happen to those who wait.
… ce cautai la Bistrita, huh?
ca te dadu tranda de gol.
astept sa dai un semn. nu ma impacientez ca asa faceti voi imaginarii, dispareti cand ne e lumea mai draga. draga.
dragule,
am fost cu copiii intr-un loc mult mai tare decat la Zoo. nu stiu cum au pus micutii manutele pe un tranzistor in dulap, cert e ca au auzit intr-o reclama ca ar putea sa gaseasca ce doar pe descopery au mai vazut. drept pentru care, am pus camasutele neapretate, ciorapeii 3sferturi si-am plecat cu mic – cu inchipuit, la Real. dupa ce politicos am dat “buna ziua” la toate doamnele casierite, am intrat direct la raionul peshtivore si alte acvatice. Vladut ne-a dat mici emotii cand s-a ascuns intr-un cos de gunoi dar l-am gasit repede ca l-a auzit cineva cantand “if you’re happy and you know it”. Danut a luat un dulap in brate si a inceput sa strige “aici m-am nascut eeeeu” dar l-am luat repede de acolo. eu bineinteles ca m-am oprit sa cumpar mere (of, nu mai sunt mere cum erau odata) si ardei iute dar d-asta nu aveau decat murat si la borcan… cine sa-l deschida?
si-am ajuns intr-un final la Mr-cel-mai-greu-de-prins unde copiii au facut ca pestele iar pestele nu a facut ca copiii, scuza-mi cacopilofonia. din pacate nu mai aveau caluti de mare, cica e foarte suparat seful de raion ca au venit numa copii care “nu reprezinta putere de cumparare”… drept pentru care au luat calutii si i-au dus la departamentul “sport>echitatie acvatica” dar nici acolo nu au rezistat mult ca au sarit pe raftul de bodypainting si-au ajuns model de rochite si blugi trendy.
asa ca dragule, ma duc maine sa-i recuperez ca au vrut sa ramana sa deseneze cum vad ei Real-ul, asa ca au cerut timp, toate cerealele, cariocile, un mesh de 20mx20m si un dulap pentru somn.
termin imediat marul si te pup. elu
vad ca tot esti luat peste picior cand mai aduci vorba de mine. am disparut o vreme tocmai ca sa vad daca se mai potolesc apele dar lumea e rea si in continuare te pune sub semnul indoielii. vezi, eu nu am problema asta. adica, tuturor celor carora le-am pomenit de tine au fost incantati ca tu existi si ca ne-am intalnit in viata asta. as putea chiar sa trag concluzia ca in lumea mea oamenii sunt mai destepti, mai toleranti, mai buni.
si de aici mi-a venit ideea sa nu mai fiu atat de ingenua si sa las totul pe seama celorlalti. ei bine, voi pune conditii. adica, ce mama naibii, cine nu ar vrea sa cunoasca o fetita cu aspiratii de femeie, mereu tanara, blonda si cu codite si imbracata in scolarita? si daca as fi un fetish tot as avea pretentia sa se creada in mine. dar eu sunt o fetita care are grija de 2 baietei, mananc pielite de mar si ardei iuti si ma declar ravisanta. deci dragule, lasa-i pe ignoranti in pace, ei nu au si nu vor putea avea niciodata ce ai tu.
zambet, elu.
ei na, ce crezi? mi-au zis astia mici ca nu mai trebuie sa le mai bati si dimineata ca se trezesc ei singuri.
ce trece timpul…
dragul meu,
iti scriu din fata blocului unde m-am blocat. am iesit cu baietii sa verificam daca zapada e adevarata iar pe Vladut l-am pierdut intr-un morman. acum asteptam cu infrigurare proprie echipa de descearcanare sa il scoata la iveala. noroc ca inainte am fost McDonald’s si am luat o Coca-Cola. acum Vladut respira prin pai. noroc cu multinationalii astia. de Danut nu stiu ce sa-ti zic. nu-mi dau seama daca da zapada de pe o masina sau incearca de vreo ora sa se ridice in picioare.
eu am incercat sa mananc niste pielite de mar dar mi s-a lipit limba de una si acum lumea care trece si ma vede striga la mine ca sunt nepoliticoasa. ce bine e cand suntem uscati. abia astept sa ne intoarcem si sa infiintam un ong pentru promovarea incalzirii regionale. inteleg acum de ce se spune despre zapada ca e bad weather. trebuie sa ma inteleg de ce se spune despre femei ca sunt sexul frumos. a dardai de ce e la diateza activa? de parca as putea sa fac ceva…
te pupam toti 3 in speranta ca nu trece vreun plug si-i astupa paiul lui Vladut.
am o noua pasiune. de cand m-a rugat un baiat sa ies cu el la film… ooof, baietii din ziua de azi… m-a dus la “Omul invizibil”, apoi am fost ping-pong… asa, pasiunea mea cea noua, venita dintr-un fel de dedicatie, este backspace-ul. iti dai seama ce inseamna o sageata inapoi? te-ai gandit vreodata ca un simplu semn te poate intoarce in timp? ca poate sa faca pt altcineva o mare necunoscuta ceea ce pentru tine este evident de vreme ce tu iti traiesti realitatea? ma voi tine de backspace la fel cum m-am tinut si de pasiunea pentru colectia de elastice de par… atata timp cat imi confera siguranta. pe baiat il cheama Titiof si e francezuz. cred ca rr-itii sunt din ce in ce … (backspace, backspace)…
semnat: Elu si baietii, dintr-un sertar impodobit si cu ciorapi in ciorap - cel mai complet cadou posibil.
dragule,
de cateva zile traiesc o stare continua de mirare. gasesc numai lume care sa ma inteleaga, cu toti cei cu care am vorbit mi-am descoperit gusturi comune, fie ca vorbeam de muzica, filme, carti sau bucatarie. o pun pe seama Craciunului desi la noi… ma rog, la mine, la catodici, e o sarbatoare in care preaslavim doar ciorapelul.
ti-am zis ca ma preocupa tot mai mult fotografia? daa. vreau sa imi fac un portofoliu de umbre. si un umbrar ca sa am unde sa imi tin lucrarile. cat despre lectiile de pian trebuie sa vorbim foarte serios. de fiecare data ma asez pe codite si la allegro imi vine sa plang.
ma duc sa ii fac ceiut lui Danut. e butin ragit si ii gurge nasul. aseara ai lasat un sertar deschis si Vladut a trebuit sa iasa pe cravata ca sa caute un Paracetamol.
te pup, Elu. sau cum ar zice Danut, te bub.
incep sa aflu ca mai exist. nu cine, ci unde. nu cine, ci cum. poate ca nu ma cheama la fel (de fapt, sigur, asta e chiar un nume inedit) dar reprezint acelasi lucru. sau poate mai mult, sau poate mai putin. mi-e frica sa nu reprezint obsesii pedofilice. dar la acest gand chinuitor cred ca e supusa si Barbie. oricum sunt reticenta la oamenii mai in varsta si vad ca sentimentul e reciproc.
si ca veni vorba auzita de pe undeva, descopar ca sunt porno-chic. au bientot.
draga jurnalule,
imi dau seama ca eu nu ma stiu gravida. nu-mi aduc aminte despre mine cu burtica mare, nu reusesc sa gasesc nici macar o poza. toate fetele imi spun ca eu am cel mai mare potential: am facut cursuri Lamaze online, mananc sanatos cu multa vitamina C si ma indoiesc zilnic de orientarea mea sexuala.
imi este oricum destul de clar ca nu o sa fac copii cu barza, ba nici n-o las sa ii aduca undeva, eu am visul maternitatii. neoane, asistente, cineva la volan care conduce in viteza pt ca mi s-a rupt apa, 1,2,3-impinge si alte minuni d-astea pe care nu i le pot lasa unei berze spre manageriere.
Dragul meu,
iti scriu din Herculane. am ajuns cu bine desi in tren era sa se aseze cineva pe mine. probabil nu m-a vazut.
Am facut plimbarea de seara cu Stefan si Carmen (care cel mai probabil sunt parintii mei) iar acum mananc niste pielite de mar si ma uit la Zona Crepusculara, la mine in camera. Te rog sa ii pupi pe Danut si pe Vladut din partea mea si transmite-le ca mi-e tare dor de ei. noi o sa ne prelungim cateva zile sederea pt ca vrem sa trecem prin Calimanesti si Caciulata ca sa inspectam izvoarele de apa sulfuroasa. Carmen vrea sa faca si o baie termala ca cica la noi e mai scump. ma rog…
ma mai gandeam sa te sfatuiesc sa mergi la un control. la cap. simt ca iar ai matreata.
te pup si multa sanatate,
elu
-esti bine, da?
-da, multumesc. mai ai pielite de mar?
-da, poftim. asaaa, spune-mi de ce ai venit. cum ai venit?
-prin sertar. eu asa am venit. de fapt, eu acolo as ramane, ca-mi place, e comod. si baietii sunt draguti cu mine. desi uneori sunt ingrijorati, daca nu le-ai ciocani de trei ori seara si de doua ori dimineata nu stiu ce s-ar intampla cu ei…
-(zambesc modest) eeei, sunt un om responsabil. nu vrei sa stii ce lupte am dus cu danut ca sa-l ajute pe vladut sa-si puna ghiozdanul in spate…
-ba stiu! si mi-au povestit si cum faceau pariuri pe sireturi daca o sa vii intr-o seara mai mult ca absolutul si o sa uiti…
-bun. si ce ai de gand? adica, o sa cresti?
-nu, m-am gandit la asta, nu am de gand sa cresc. de scazut (se uita in poala) e clar ca nu se pune problema. dar as vrea sa dau la teologie si-apoi sa ma studiez indeaproape pentru ca sunt o minune.
