Posts Tagged ‘ paris ’

vize, stampile si pistoale-n cap

ca sa nu uit nici macar eu, o sa fac o trecere in revista a locurilor pitoresti pe care le-am vizitat mai mult sau mai putin voluntar.

prima iesire: un oras uitat de prin Polonia. nimic de spus, era ’90 sau ’91 si toti parintii de copii mecanizati si-au zvarlit odraslele in „occident” sa-i faca aia bine. drum lung, tren asemenea, acolo frumos, verdeata, biciclete, bazin, fusta scurta a ‘lu’ Panie Aniu (doamna Ana pe limba lor si pe’ntelesul meu fonetic), Vasilica pe care l-am pus sa manance iarba ca sa nu faca sida (!), handbal cu portocale si o fata, Claudia parca, pupacioasa de felul ei, care ne-a deschis tuturor baietilor apetitul la heterosexualitate.

a urmat cred Spania. acelasi scop dar de data asta cu avion. locatia: Santiago de Compostela, deasupra stadionului. vazut Barcelona in 4 ore si asistente medicale in 30 de zile. rezultat 0, cura de peste si scoici, descoperit bananele, invatat jocul cu submarine pe care l-am perfectionat si un mic stres dat de un carton care era deasupra capului. cand era verde, puteai sa dormi linistit, cand era rosu, te trezea si-ti lua sange. 

Suedia. blonzi, tutun de mestecat, blonde, frig, curat, foarte curat, impecabil de curat. mic dejun cu bere daneza, bufetul suedez, blonzi, blonde, frig. oameni foarte calzi intr-o tara foarte rece.

prima Cehie. suit in microbuz, plecat via Ungaria si Slovacia. scopul: concurs de sah (sic!). mi-aduc aminte tatele curvelor de pe autostrazile din Ungaria caci le placea fetelor sa si le arate, camera 666 in care am fost cazat la cehi, prima bere rosie, seara in care fumam pe geam si dintr-una din cele 2 limuzine argintii inconjurate de multime a iesit o mana care a aratat „semnu’ international” dupa care au coborat cei de la Aerosmith, ca am batut (sahistic) tot ce mi-a iesit in cale si ca de atunci simteam ca mai vreau.

Angliaaa. avion la Londra, stam in aeroport sa asteptam soferul care ne ducea la Manchester. vine beat si binevoitor. ajungem. ce fac primul lucru? pipi pe mine! festival de tineret, cazare la camine studentesti in campus universitar dotat cu aparate de tigari (6 lire pachetu’), sala de mese (english breakfast buuun), discoteca dotata cu multa iarba si uischi in sticle de cola consumat fara pic de moderatie dupa ce pleca politia. mi-aduc aminte meci a lu’ Manchester, pe Tom care mi-a facut cadou meciul, afisul cu Cantona si-un pliculet de coca […pe care l-am flushed away:(], ziua mea in discoteca unde a mixat tipu’ de House of Pain, masa de ping-pong, Londra de la final care a fost wow. nu mi-o aduc aminte pe ea, care a zis ca a fost bine iar eu am mintit-o ca nu a fost prima oara.

si daca-ai vazut Anglia, urmatorul pas logic… damn sure, the States. singur pe 5 aeroporturi – destinatia finala Eugene – Oregon, bagaje ratacite, strangerea de inima la primul pas pe luna, haitianul cu care am dormit prima noapte si impreuna cu care nu am reusit sa aflam de unde se da drumul la dus in camera aia, famelia (de fapt, pe Elaine, pe fi-sa cea urata si pe Silver, lupul)… hmm, aici imi vine sa scriu mai mult. brief: road trips, mountain trips, pizza din California, white-water rafting, ursul pompier, casatoria (oarecum oficiala) cu Monika (…cred, dar era nemtoaica si deci n-are cum s-o cheme altfel), ziua lui Gray, masajul lui Jenny, sign language, primele casete cu GNR si muuulta, muuulta libertate.

Franta 1 – Lyon. incurc Franta 1 cu Franta 2, le pun la un loc si la distanta de 2 ani. stiu ca din 3 incercari de pana acum n-am nicio poza sub turnul Eiffel, ca francezii nu mi-au placut dar ca tara lor da. mi-aduc aminte de micutul bucatar care putzea, de cei doi taromi, de Filou care l-a ghidat pe Misu pana la un moment dat, de cartoanele de bere si de pungile de chipsuri de 1kg, de cantecelul „zerooo-zerooo-zerooo”, de Erol care vorbea cu dushul, de vederea trimisa Dianei si lipita cu gandacul, de cum le beam vinul din camara, de cum am dormit sub cerul liber, de cum a omorat Necula tarantula cu tigaia, de concursul de indicii din Lyonul vechi si de cum, ca niste tarani ce eram, ce-am putut noi sa facem pe Champs-Elysees? normal, am fost sa mancam la McDonalds.

Cehia 2. Pragaaa. daca vrei sa bei o bere, sa te plimbi, sa te imprietenesti, sa te distrezi, sa te educi, sa te casatoresti, sa mori… du-te la Praga! mi-aduc aminte ca am ajuns primul si am baut palinca cu proprietarul neamt, mi-l aduc aminte pe Adam – ungurul cu care singura disputa a fost… again… pe palinca, pe fetele din Portugalia si pe vinul lor bun, serile de cantec si voie buna ba din vila ba din cine stie ce bar (pe aceasta cale multumim de gazduire repetata Hard Rock Cafe), de cum am invatat sa beau vodka precum eschimosii, de plata berii in liniute si de orasul asta frumoooos!

Franta 3 – Paris. locul in care din cei vreo 170 de oameni din probabil peste 70-80 de tari, eu m-am imprietenit cel mai cel cu: Jan din insulele Belize, cu Katia din El Salvador, Gabriel din Panama si cu Mohammed din Liban. cul, nu? ce posa zic? am reusit sa obtinem angajamentul presedintelui Bancii Mondiale ca va schimba politica financiara de adresare medicala (in special in ceea ce priveste HIV/SIDA) in India si cateva tari din Africa. In rest, ne imbatam des, dansam pana rasarea soarele, multiculturalizam, ne imprieteneam, ne imprieteneam si mai bine, foarte bine… si beam (dar beam vin frantuzesc. Sic!). 

Espana – Madrid. De data asta cu treaba, „in interes de serviciu”. Mi-aduc claaaar aminte de un hotel in care as fi trait toata viata, de berea cu rulouri de ceapa prajita, de zambetul lor cu care merg pe strada, de tipul care m-a adus cu masina pe la 1 noapea de la stadion incercand sa ma convinga ca „yo no soy un criminal”, de Magda, de intalnirea pe ultima suta de metri cu Ritza (unchi-miu) cu care am devalizat mini-barul si de nea-am-uitat-cum-il-cheama care desi era nevazator a tinut ca in avion sa stea la geam.

Bosnia – Sarajevo. Aici apare personajul nostru „pistolul”. Plecare pe fuga cu acelasi scop ca la Franta 3. ajuns pe aeroport cu invitatie de la unul din prim-ministrii bosniei (au 7 or smth..) dar fara viza. Dau sa trec si ma lovesc de un nea care a inceput sa balmajeasca ceva pe limba lui si-a tinut-o-n balmajeli vreo 2 ore. Asta ar fi fost ok, inconvenientele erau limba pe care nu o intelegeam si din cand in cand amenintarea cu pistolul. M-am nimerit coleg de camera cu Jan Belizianul, activitatile au fost cam aceleasi (baut… etc). Mi-aduc aminte urmele din cladiri de la gloante, cum plang ei cand povestesc de bombardamente si de zecile de mii de copii care au murit si de faptul ca oriunde mergeam aveam dupa noi niste baieti cu ochi albastri, casti si mainile pe sub sacou iar seara gazdele ne intrebau: „dar nu-i asa ca va simtiti in siguranta?”

Belgia – Bruxelles. Scurt, o noapte, dat interviu, luat interviu, refuzat job. Hihi. Vazut Raluca, cautat apartament, gasit, plimbat noaptea de nebun.

Bulgaria – Sofica. Da-nu, nu-da, bere cu Horatiu pana-n zori, disparitia telefonului meu din restaurant, o tara trista, gri si parca mai adancita in comunism decat a noastra. A, salata bulgareasca si mult fotbal.

Cehia 3 – Praga. normal, cand te-apuci sa faci turizm, te-apuci cu locul unde esti sigur c-o sa-ti placa. drum de 23 de ore cu trenul in care doar la intoarcere au vrut/incercat/aproape reusit sa ne fure, muzeul multimedia Kafka, muzeul comunismului, pivo, wax museum, Veronika de la Astra, chinezoaica de la butic care ne-a vandut scortisoara in loc de sare, tramvai/metrou, harta, ceas, galeria Godot si multi pragalezi foarte draguti.

Belgia – Bruxelles. Scurt, 2 nopti, Grand Place in pregatiri pt Craciun, cei 2 studenti care mi-au luat interviu pe strada si cu care m-am imprietenit, turul barurilor gay, gauffrele cu cioco, supa de ceapa, berea Duvel si faptul ca m-am reintalnit dupa 3-4 ani pe aeroport (!) cu Ioana, o prietena care sta vizavi.  

Austria – Viena, via Ungaria – Budapesta. un Renault care s-a dovedit a fi prea mic pt 3 ocupanti, un GPS pe nume Bob (a real life saver dar moarte satelitilor!), cei 340 Eur lasati pe 2 amenzi in doua ore, „ja, ja, bitte” si mult limbaj mimico-gestual, australiencele, clovnul bulgar, filmul frantuzesc, un tur de Budapesta cu autocar colorat si-un magazin de vinuri unde as fi putut sa raman.

Anunțuri