Posts Tagged ‘ magazin ’

vuzave des petits seahorses?

dragule,

am fost cu copiii intr-un loc mult mai tare decat la Zoo. nu stiu cum au pus micutii manutele pe un tranzistor in dulap, cert e ca au auzit intr-o reclama ca ar putea sa gaseasca ce doar pe descopery au mai vazut. drept pentru care, am pus camasutele neapretate, ciorapeii 3sferturi si-am plecat cu mic – cu inchipuit, la Real. dupa ce politicos am dat „buna ziua” la toate doamnele casierite, am intrat direct la raionul peshtivore si alte acvatice. Vladut ne-a dat mici emotii cand s-a ascuns intr-un cos de gunoi dar l-am gasit repede ca l-a auzit cineva cantand „if you’re happy and you know it”. Danut a luat un dulap in brate si a inceput sa strige „aici m-am nascut eeeeu” dar l-am luat repede de acolo. eu bineinteles ca m-am oprit sa cumpar mere (of, nu mai sunt mere cum erau odata) si ardei iute dar d-asta nu aveau decat murat si la borcan… cine sa-l deschida?

si-am ajuns intr-un final la Mr-cel-mai-greu-de-prins unde copiii au facut ca pestele iar pestele nu a facut ca copiii, scuza-mi cacopilofonia. din pacate nu mai aveau caluti de mare, cica e foarte suparat seful de raion ca au venit numa copii care „nu reprezinta putere de cumparare”… drept pentru care au luat calutii si i-au dus la departamentul „sport>echitatie acvatica” dar nici acolo nu au rezistat mult ca au sarit pe raftul de bodypainting si-au ajuns model de rochite si blugi trendy.

asa ca dragule, ma duc maine sa-i recuperez ca au vrut sa ramana sa deseneze cum vad ei Real-ul, asa ca au cerut timp, toate cerealele, cariocile, un mesh de 20mx20m si un dulap pentru somn.

termin imediat marul si te pup. elu

Reclame

mi-am furat geaca

cuprins de febra cumparaturilor in ideea ca ar putea fi cel mai bun remediu impotriva caderilor psihice de sarbatori, m-am strecurat ca o pantera prin circulatia statatoare pana la mol. fara gand clar, bantui magazinele in cautare de „ceva” avand in fata ochilor fetele celor carora vreau sa le iau cadouri. ca sa nu uit, toate acele iesiri sensibil-senzorizate piuie intr-o veselie incat nimeni nu se mai sinchiseste sa iti verifice plasa. buun, pe scurt, sub impulsul concluziei „nimeni nu merita un cadou mai mult decat mine”, vazut geaca, presat de timp imi mai propun 5 magazine, nu gasesc mai misto, ma intorc, o iau. o iau… adica platesc, iau bonul (rar mi se intampla), o rog pe domnisoara sa-mi scoata toate etichetele etc de pe ea ca sa imi pun ditamai cojocul tot mai greu de suportat in plasa si sa iau geaca pe mine. zis si facut, multumesc, plec din magazin, beau cola, fumez tigara, pun geaca… hmm… ce-i asta pe geaca?… hmm… este ea, capsa antifurt, mare si gri. buun, distrat de faptul ca intre timp magazinele inchisesera (by the way, in Leonardo, dupa ce se inchide, se pun manele foarte tare, fetele alea se imbraca si se-ncalta cu tot ce au prin magazin si incing petreceri dansante), ma indrept spre Gima, singurul loc deschis si posesor de aparat de scos capse.

(timid dar zambind aparent relaxat) – Buna seara, fiti amabila, nu aveti cumva aparat d’ala de scos…. d-astea (ii arat…)

(se uita la mineee, se uita la geacaa, sa uita la minee)…

(tot eu, iluminat) – Ah, am bonul… (creca mi-a scapat si un) n-am furat-o…

– Da, sigur. (baga geaca in device, o incercare, doua incercari… nimic…) Trebuie sa va duceti la magazin de unde ati cumparat-o… aici nu se potriveste…

si iata ca, pt ca magazinul cu pricina era inchis iar acum e departe, o sa-mi iau geaca minune cu tot cu capsa pe mine, si vom defila noi asa prin oras in cautare de magazin cu device potrivit si vanzatoare amabila si fara relatii la Politie.

Reclame