Posts Tagged ‘ liceu ’

adunatura de-un deceniu

pun postul asta la „rimembar the 90’s” ca exact asta a fost.

s-a intamplat duminica trecuta, pe 31 ale lui mai. desi incercarea organizarii e bine ascunsa in trecuturi, am pus totul la cale intr-o saptamana (asta asa, pentru doritori, sa stie cum sa-si faca timeline). am gasit o surprinzator de mare parte din colegi, si mai surprinzator a fost ca au venit. am rezervat un restaurant, am luat flori, vin (promotia ’99 – hihi, ma si gandeam ca pentru multi ala a fost un an prost), sampanii si piscoturi si gata protocolul.

cu doua zile inainte ma uitam pe poza de la sfarsit si ma gandeam ce uratei eram:) daca so ’90s nu insemnau nimic cand eram in ei, acum mi-am dat seama de ce le zice asa. cu diriga m-am intalnit chiar in fata liceului, venea pe acelasi drum ca atunci cand ma feream de ea cu fumatul, doar ca acum ea era dupa 3 ani de pensie si eu dupa 13 de fumat. ba chiar ne-a zis ca o incearca mici emotii sa puna mana pe un catalog dupa 3 ani. am intrat in curte si apoi am urcat pe scarile din cladirea veche fara mari emotii dar cu sentimentul turistului care viziteaza un muzeu, cu camera in mana si cu puternica impresie ca a mai fost pe-acolo la un moment dat. a, e vorba de liceul Spiru Haret. apoi, ca niste micute ovine, ne-am luat locurile in banca exact acolo unde stateam acum 10 ani. cu exceptia bancilor si a unei icoane care atarna deasupra usii de la clasa, nu se schimbase nimic. m-am uitat sa vad daca mai sunt trecuti anii de domnie ai lui Vlad Tepes pe mansonul de la calorifer (o metoda unica de copiat!) dar nu mai erau. probabil il vopsisera intre timp.

ne-am strans in vreo ora, timp in care diriga s-a tot uitat pe poze de la nuntile fetelor iar noi am mai dat ture prin curte sa fumam „la liber”. colegii nu mi s-au parut schimbati cu exceptia unor verighete si a unor burtici in care fetite sau baietei asteptau cuminti sa faca liceul peste 14 ani. am avut intr-un final 5 profesori care au venit, ne-au strigat la catalog si s-au interesat de viata noastra. a, pe diriga am rugat-o cu totii sa isi bage rama de la ochelari intre dinti in timp ce rasfoieste catalogul; un tic pe care l-am tot pomenit in anii aia si la care s-a conformat razand. 

la mine a fost cam asa:

– Stanciu Traian… Traieniiicaaa, ce faci tu?

la sfarsit ne-am ras cu totii de notele si absentele din dreptul fiecaruia din catalog. apoi am fost apoi sa chefuim dar am fost cuminti, prea cuminti, ca si cum era un lucru obisnuit, o masa pe care o luam regulat impreuna intr-un interval de timp foarte scurt. am facut poze si ne-am promis reciproc ca o sa ne vedem mai des. da, la genul asta de evenimente, asa se face.

am ramas cu o impresie placuta fiind unul dintre cei care au ajutat la organizare; pentru ca a fost un eveniment care trebuia facut. am ramas cu o impresie neclara cum ca pe unii dintre colegii mei (foarte putini ce-i drept) nu i-am cunoscut mai deloc si nici n-o sa ajung sa-i cunosc. si mi-am dat seama ca, in mare, „gastile” (in sensul bun al cuvantului) raman gasti si dupa 10 ani. a noastra a fost aia care a inchis restaurantul.

Reclame

bacu’ la franceza

post de autolauda si ridicare in slavi.

totul a inceput in copilarie. unde am avut ne/fericirea sa fiu progenitura a 2 profesori de franceza. ba mai mult, pe la 4 ani stiam sa va zic care-i treaba cu subjonctivul sau cu mai mult ca perfectul. dar numai in franceza.

in liceu… frrrumos. rr-iala nativa, ii faceam tezele lui Octav (el urmand sa mi le faca la istorie), profa ma iubea dar avea o placere deosebita sa ma prinda cu tema nefacuta ca sa-mi strice media. buuun. se face clasa a 12a, banchet de sfarsit… ceva gen „ultimul clopotel” sau alta titulatura d-asta de teen program. ma duc si io cu sampania sa fac turul profilor de „noroc bun si succese-n viata” si-ajung la profa de franceza. zambitoare, se apleaca si-mi spune la ureche urmatoarele: „Traian, tu nu ai fost la teza pe semestrul asta. eu ti-am pus nota, ti-am incheiat si media dar trebuie sa vedem cum facem sa avem si ceva scris de tine la mana…” si-mi face cu ochiul si plec mai departe, e drept, putin ingandurat. se termina serbarea cu adultii si plecam noi copilasii la o bere, la un uischii si-o tigara in barul din spatele liceului, ca deh, nu mai avea cine sa vina sa ne faca observatie. si cum beam noi si fumam pe terasuca insorita, intra profa de franceza cu domnisoara asistenta. se aseaza la o masa si-mi face un semn asa discret sa ma duc pana la ea. dau sa las tigara, dar incurajat sa ma duc cum sunt imbracat, o iau si pe ea cu mine si ma asez la masa didactica. „Uite Xuleasco, el e Traian, baiatul de care ti-am tot povestit ca vorbeste asa o franceza… a fost in Franta… bla-bla (scoate o foaie din geanta)… bla-bla… Traian, scrie-ti numele te rog si Epreuve ecrite si umple si tu 2-3 pagini te rog… consider-o teza ta pe semestrul asta!”… ta-na-naaa. parol ca am si poza dand teza pe terasa cu tigara-n mana.

buun, dupa aceasta scurta introducere… bacu’. Franceza oral, trag subiect, turui 5 minute si tin minte ca eram la subiectul 3 din 5 cand tanti aia mi-a zis asa: „bun, ai 10. dar te rugam sa prezinti si celelalte 2 subiecte ca asa frumos vorbesti…” bucuros nevoie mare ca am luat si io un zece in viata, ajung acasa. sun la usa. deschide tata dar asa… pe jumate.

-„Cat ai luat?”

– „Zece.”

– „Bine, intra!”

Reclame