google iti arata calea, wikipedia iti da raspunsul.

bun. deci sa fie clar din capu’ locului, io nu scriu din frustrare. asa. ca sa fie spus.

eu ma mir. toti oamenii astia, toti ‘telectualii, unde s-au nascut ei? o sa scriu neaparat un post. se va numi „sa m-ai nascoot o stea astrala”. asa, revenim. ma dau io pe chat. deci chat, d-ala irc, mirc, e colorat si tre sa te loghezi pe un server din vancouver. da ma, ala. buun. si acolo ce gasesc? oameni cu pretentii ma. adica vorbesc de exemplu cu „iubytica_angel2004”. si-o intreb la un moment dat de carti, ce i-a placut cel mai mult.  ma si-mi tranteste un „Asa grait-a Zarathustra” de mi-a stat inima-n loc. biiiine, zic. las ca vezi tu. dau o fuga pe google si dau cu literele mele mirificul titlu. ma si n-ajung io pe wikipedia? eeee, si ce i-am mai dat cu postmodernismul si cu suprarealismul, dadaismul, teatru absurd, ba chiar cred c-am impresionat-o si ca am reusit sa scriu corect Kierkegaard.

cert e ca oricum si orice ai fi studiat, pt un yahoo mess chat, daca ai cele doua la favorite, esti invincibil, ba chiar irezistibil. asa ca dragii mei, inarmati-va pana in dinti cu dexonlainuri, imedebeuri si dictionarecoame, bagati o poza taiata sui si neaparat alb-negru (chicks dig it) la avatar, un status nepasator (gen: consumul de Shostakovich duce la inevitabil catharsis) si asteaptati. they’ll come (oops).

smoke&run

acasa la sor’mea. ma rog, nu e sor’mea dar e o poveste mai lunga.

3am. la o tigara (wink). semibezna, unu’ era prin dormitor si randea la lustra. si a ras asa pana pe la 5 dimineata cand si-a dat seama ca e pisica. noi in sufragerie, mai pe canapea, mai pe jos.

stefan:

-bai, sa va povestesc. am fost acu vreo 2 saptamani cu batranu’ la strand. frate, muream dupa un joint. imi iau toate cele, ma duc dupa un colt de cabina de schimb si rulez. m-asez linistit pe marnea lacului, inchid ochii si fumez. la un moment dat aud: stefane, ce faci? ce-i aia? frate, m-am albit. pacat de joint sa-l arunc in apa ma gandesc. eh, o tigara, zic. batranu’: ba, e iarba? pai si mie nu-mi dai ma?

noi:

-haaai ma, ne lasi? ai fumat cu tac-tu?

stefan:

-bai, va zic, nu-mi venea sa cred. am postit un joint cu batranu’. (trage si tine in plamani) auziti ma, ce dracu o ard io pe la milano, paris? (stefan e fotograf de moda)… io plec frate. plec la ibiza.

[peste 2-3 saptamani, club Web]

-baaaaai, ce dracu faci aici? (sor’mea)

-eh, p’aci, am venit s-ascult niste muzici. tu?

-ma, sa-nnebunesc. deci, n-o sa crezi. stai aici. fii atent. il mai tii minte pe stefan? ala, fotografu’ care a fumat cu ta-su?

-da (gandindu-ma la ceva nasol). ce s-a intamplat?

-bai, deci n-o sa crezi. ce crezi ca primesc ieri la posta? un plic ma. o scrisoare. de la stefan. si in plic o poza ma. el cu o bere in mana. si de gat cu jamiroquai. la ibiza.

4-5 minute, indicativ…

sunt o vedeta. am o relatie deosebita cu taximetristii. si, normal, printre ei, oameni cu adevarat sufletisti.

-traiane, cand auzi ti-ti-tiii, ti-ti-tiii, sa stii ca eu sunt. oriunde as fi, daca aud „pt domnu’ traian”, io vin si te iau…

-da, multumesc, da’ nu va deranjati…

-nu se poate. tu esti prietenul meu. vezi ca plec in germania, mai vrei masina? ca iti caut eu, am niste relatii…

-da, dar o sa ma duc si eu. ma uit pe net…

-traiane, dar se poate? pe unde o luam, pe vacarescu?… aoleu, nu spui nimic, tie nu-ti plac manelele (da pe radio). asaaa traiane! cea mai frumoasa masina ti-aduc. trecem pe la benzinarie? ai tigari? o berica, ceva?

-nu, nu, direct acasa.

-23 de lei traiane. si nu uita. (apasa pe claxon) ti-ti-tiii, ti-ti-tiii….

visul si flegma (piesa de puzzle in 3 acte de iresponsabilitate)

in sfarsit, de emotie ca sunt si eu obosit, m-am culcat.

satisfacut nevoie mare si mica (inainte de culcare), mi-am gasit cea mai convenabila pozitie in care sa fiu in perfect echilibru si deplina armonie cu restul corpului si am intrat cu avant in stare de somn. pe spate.

tot pe spate. vreo 4 sa fi fost ceasul, brusc mi se instaureaza in cap o stare de semi-constienta. imi dau seama oarecum dar dormind totusi, ca urmeaza (in vis, ca in realitate ma comport) sa scuip pe cineva. buuun. tot comod pe spate, visul imi accelereaza actiunea si, firesc, scuip. moment in care, trecere somn adanc – semi-constienta – aproape treaz, scuipatul foarte real pe care il eliberasem mi se intoarce pe chip (trecere aproape treaz – foarte treaz, imbalosat si hohotind vreun sfert de ora pana la o noua adormire spre care m-am indreptat precaut pe o parte).

cocacolageneza

-esti bine, da?

-da, multumesc. mai ai pielite de mar?

-da, poftim. asaaa, spune-mi de ce ai venit. cum ai venit?

-prin sertar. eu asa am venit. de fapt, eu acolo as ramane, ca-mi place, e comod. si baietii sunt draguti cu mine. desi uneori sunt ingrijorati, daca nu le-ai ciocani de trei ori seara si de doua ori dimineata nu stiu ce s-ar intampla cu ei…

-(zambesc modest) eeei, sunt un om responsabil. nu vrei sa stii ce lupte am dus cu danut ca sa-l ajute pe vladut sa-si puna ghiozdanul in spate…

-ba stiu! si mi-au povestit si cum faceau pariuri pe sireturi daca o sa vii intr-o seara mai mult ca absolutul si o sa uiti…

-bun. si ce ai de gand? adica, o sa cresti?

-nu, m-am gandit la asta, nu am de gand sa cresc. de scazut (se uita in poala) e clar ca nu se pune problema. dar as vrea sa dau la teologie si-apoi sa ma studiez indeaproape pentru ca sunt o minune.