Archive for the ‘ stiati ca…? ’ Category

azi: cainii maidanezi

mi-am adus si eu aminte ca am blog, si daca tot e un topic fierbinte, va invit sa cititi un punct de vedere pe care il consider printre cele mai structurate si coerente dintre toate cele la care sunteti expusi.

si pentru ca eu sunt doar un canal, va rog ca daca aveti comentarii, intrebari sau simtiti ca trebuie sa va activati in vreun fel, sa luati legatura direct cu Simina, initiatoarea a ceea ce cititi mai jos. 

 

Scrisoare deschisă către organizațiile pentru protecția animalelor

București, 25 noiembrie 2011

Stimați reprezentanți ai organizațiilor pentru protecția animalelor,

Sunt „un simplu cetățean”, nu am experiență în domeniul protecției animalelor, am în schimb studii de științe politice și comunicare. Motivația mea de a mă exprima în această problemă este aceea că îmi plac câinii și îmi e frică să nu cumva să ratați trenul acțiunii coordonate pentru salvarea câinilor fără stăpân.

Vă scriu această scrisoare pentru a vă semnala responsabilitatea enormă pe care o aveți în următoarea perioadă. Scopul acțiunilor dumneavoastră trebuie să fie salvarea de la eutanasie a câinilor fără stăpân. Acest scop poate fi atins prin acțiuni pozitive, acțiunile negative (de protest și condamnare) pe care le întreprindeți în aceste zile sunt doar reacții emoționale fără perspectivă strategică, și care nu fac decât să dăuneze imaginii taberei „iubitorilor de animale”.

Faptul că legea aprobată pe 22 noiembrie în Parlament prevede posibilitatea eutanasierii câinilor fără stăpân care au stat în centrele de apăpost ale consiliilor locale timp de 30 de zile, nu înseamnă că eutanasierea lor nu poate fi prevenită. În linii mari, câinii trebuie să fie adoptați (de oameni sau ONG-uri) până expiră termenul de 30 de zile și astfel ei nu vor fi eutanasiați. Acesta este scenariul cel mai grav dintre cele posibile. În celelalte scenarii, în care nu se decide eutanasia, adopțiile nu au presiunea urgenței.

Legea pasează mingea în terenul iubitorilor de animale. Dacă ei acționează coordonat (toți odată și în aceeași direcție), câinii nu sunt omorâți. Ei au puterea de a împiedica oroarea eutanasiilor în masă.

În condițiile de vizibilitate foarte mare în presă, în care vă aflați în calitate de reprezentanți ai organizațiilor pentru protecția animalelor, declarațiile și comportamentul dumneavoastră au o mare influență în structurarea opiniei publice. Dacă veți continua să fiți copleșiți de emoție și să simplificați problema (pro sau contra eutanasiei, criminali vs oamnei buni), nu veți face decât să vă radicalizați adversarii și să îi faceți pasivi pe cei care iubesc animalele dar vor alt tip de acțiune pentru salvarea lor.

Eutanasia se referă în lege la două categorii de câini: pe de o parte cei bolnavi sau/și agresivi, pe de altă parte cei sănătoși, blânzi și sterilizați. Atenție: aici există mai multe poziții posibile, unii dintre cei care spun că sunt pro eutanasie se referă doar la prima categorie. E nevoie să explicați populației care sunt prevederile exacte ale legii, care este procesul de gestionare a câinilor, ca în loc să intre în panică, oamenii să înțeleagă că este „acum ori niciodată” nevoie de implicarea lor la nivel de acțiune, nu doar declarativ.

Printre cei care vor eutanasierea tuturor câinilor, sunt unii care pur și simplu nu mai au încredere că alte soluții de gestionare pot funcționa, pentru că de-a lungul timpului necoordonarea acțiunilor a dus la perpetuarea situației. Acești oameni sunt doar sceptici, dacă le arătați o strategie rațională și națională solidă, ei nu vor mai susține eutanasia, sau cel puțin vor rămâne neutri.

Tot printre cei care susțin eutanasia pentru toți câinii, sunt și oameni care au fost mușcați de câini. Singura atitudine normală față de ei este empatia și recunoașterea gravității situației.

Între cele două tabere (sau poate pur și simplu nu știu eu în care să-i plasez), sunt și cei care abandonează pui în stradă, și care astfel cresc permanent numărul maidanezilor. Ei sunt o categorie foarte importantă, cu care trebuie să vorbiți separat.

Pe de altă parte, între iubitorii de animale sunt și oameni care susțin întoarcerea în stradă a câinilor după cele 30 de zile de stat în adăposturi. Trebuie să înțelegeți că aceasta nu este o soluție care merge în același sens cu progresul civilizației. Este soluția care presupune cel mai scăzut grad de implicare al iubitorilor de animale. Haideți să facem mai mult.

Ce am vrut să arăt până acum este că nu ne împărțim în îngeri și demoni în această problemă. Este nevoie de un efort de analiză rațională a actorilor implicați, ceea ce în lobby se numește stakeholders mapping. E vorba de o cartare a actorilor, în funcție de apropierea punctelor lor de vedere cu cel propriu și în funcție de puterea lor de influență. Interesul dumneavoastră este să vă aliați cu actorii puternici și să nu iritați adversarii. Desigur, cum decizia despre ce se va întâmpla cu maidanezii după cele 30 de zile aparține consiliilor locale, ele devin ținta dumneavoastră capitală și trebuie să îi convingeți că aveți competențele și resursele să susțineți alternativele la eutanasie.

În acțiunile dumneavoastră de până acum (în acești ani de când activați în acest sector) nu ați avut o viziune comună și un efort coordonat. Lipsește leadershipul, viziunea strategică. În această problemă, trebuie să acționați ca o singură forță. Trebuie să transmiteți aceleași mesaje. Să faceți o analiză a dimensiunii problemei, a resurselor de care aveți nevoie, a direcțiilor de acțiune, a etapelor de implementare.

Există enorm de mulți oameni care vor să vă ajute. În prezent, ei trebuie să vă caute și să aleagă între dumneavoastră. Dacă vreți susținerea lor, trebuie să faceți așa încât lor să le fie ușor să vă ajute. Puteți facilita acest ajutor creând un singur „centru de comandă” și punând la dispoziția oamenilor o paletă foarte largă de opțiuni de susținere. Unii pot adopta, alții pot dona bani, alții pot dona altceva, alții pot face voluntariat șamd. Și companiile pot susține activitatea dumneavoastră în multe feluri, e nevoie ca și pentru ele să fie clar cu cine trebuie să discute. Și, la fel de important, să le fie clar că acțiunile dumneavoastră nu le pun în pericol reputația.

După cum știți, eutanasia este practicată în multe țări civilizate atunci când câinele este bolnav sau agresiv sau nu a fost adoptat într-un anumit interval de timp. Dar câinele de acolo are mult mai multe șanse de a fi adoptat, în principal pentru că acolo sunt muuuult mai puțini câini oferiți spre adopție în raport cu populația. În România, în schimb, raportul câini de adoptat / populație va fi unul foarte problematic, mai ales că darea spre adopție nu se va întâmpla prea eșalonat.

E nevoie de un mesaj pozitiv. N-aveți nevoie ca oamenii să plesnească de ură în proteste consumatoare de energie. Ei trebuie să vă ajute să dați o șansă la o viață „sedentară” câinilor sănătoși, blânzi, sterilizați – fie că își găsesc un stăpân, fie că își găsesc un adăpost permanent.

Îmi pun toate speranțele și încrederea în calmul și gândirea strategică de care veți da dovadă!

Simina Diaconu

Contact: siminadiaconu@gmail.com

azi: fotbal

ma uit si eu neputincios la ceea ce ar trebui sa fie un fenomen. o nebunie manata de iubirea pentru culori, un fanatism cauzat de istorie si jucatori emblematici, o iubire pe care unii zic ca e singura pe care n-o inseli.

bullshit.

sunt ce-i drept fidel echipei care in acest moment e pe locul 7. nu-mi aduc aminte sa fi strigat pentru alta iar faptul ca la 8 ani am primit un caiet (corespondentul unui blog/site – pentru new age) in care un elev de-al Gicului insemna toate meciurile/schimbarile/golurile/cartonasele/etc + taia orice articol de ziar in care se regasea echipa, m-a cucerit. toate astea la un loc cu o perioada in care „gloria” era in curtea ei, trofeele tot veneau, jucatorii driblau iar copiii din spatele blocului isi scriau cu pixul pe spatele tricoului „nume de legenda”.

astazi sunt dezgustat (cred ca asta-i termenul) de banii care se castiga/invart in acest sport, ma simt inselat cand ma uit la un meci si, mai rau, incep sa ma uit la un meci stiind ca voi fi inselat. patronii devin antrenori, interesele la cumparare/vanzare de jucatori se reflecta in teren si nu in strategia financiara iar antrenorii sunt un fel de ciorapi – singura pretentie sa fie ciorapi in culorile clubului. suporterii se bat prea des ca eu sa ma mai gandesc sa ma duc pe stadion, fac echipa pe unele siteuri si apoi se supara ca n-au fost ascultati, deseneaza bannere jignitoare si le sparg masinile jucatorilor care au dat in bara si nu in gol.

cu toate astea, jucatorii au gagici frumoase, masini luxoase si contracte beton. li se rupe. plus ca mai nou e un trend sa zica „trebuie sa ne gandim la viitorul nostru si sa nu mai alegem cu inima”. si uite asa, pe noi cei care nu intelegem prin fotbal „huuuooo”, „muie dinamooo”, batai si betii prin cluburi ne-ati cam pierdut pe drum.

azi: politica

dap, e curva. dar noi suntem niste viciati, si chiar daca nu mergem la curve, ne dam cu parerea. la fel si cu subiectul in cauza. ca „tot romanul se pricepe la fotbal si politica” nush daca e vreun proverb dar e fals. fotbal nu mai avem de vreo 15 ani (si-atunci creca a fost o exceptie) iar la politica… avand in vedere cat injuram de 20 de ani, inteleg ca totusi nu ne pricepem.

tarisoara noastra ar trebui sa fie cunoscuta (macar conform media) drept tara aliantelor imposibile. a fost pdsr+punr, psdr+prm, psd+pc, pd(l)+pnl, din fsn s-a facut psd si pd, acum ne guverneaza psd+pdl si daca pnl vrea la guvernare, exclude varianta pdl, deci va fi pnl+psd. nu mai zic de udmr ca nici acum nu mi-e clar cu cine sunt prieteni; poate cu o raul, o ramul, o brad frumos (stiti ca in limba romana, se spune un brad frumos). nu stiu ce inseamna dar cred ca se potriveste expresia aia matematica cu n luate de cate k.

migratia politicienilor este iarasi destul de definitorie pentru poporul roman. „convingerile” celor care au intrat in politica au fost „razgandite” ba de guvernare, ba de afaceri, ba de compromiteri, si nu in ultimul rand, de „doctrina”. desi, oare cati cetateni-alegatori or fi citit un statut de la vreun partid d-asta, important, asa?

au plecat png si prm. au plecat pa, un lucru destul de sanatos si oarecum previzibil. extremistii au un varf si apoi se ineaca. sper sa nu fie neam cu pasarea phoenix. mai ales ca in timp de criza cica ni se scoala asa niste sentimente de masochisti si avem nevoie sa fim sclavi.

acum avem pe micutul titulescu si iubita daciana (care parca e nume de competitie ceausista), pe fotomodeala-fata-lu-tata-leantza si alti tineri cu trecut necomunist si cu pretentii de functii in stat sau comunitate. daca ar fi totusi dupa mine, io i-as sustine pe toti. macar am fost colegi de generatie si poate ei au avut banane pe sifonier cand erau mici si nu le e la fel de foame cum le e astora batrani.

…si acum o sa trag aer in piept si o sa mai scriu un post despre lupta pentru presedintie si moguli dar dupa ce ma duc sa fac un pipilica pe subiect.

azi: pasiunile

oamenii mai au pasiuni? sau ca sa zic altfel, pentru cei care inca nu s-au prins ca blazarea nu mai e trendy inca de la colectia toamna-iarna 2006, altceva ce mai faceti?

imi dau seama ca la treaba cu pasiunile e greu de raspuns. adica, da, ca in spotul pt Cosmote, exista emo si jockeys. oricare ar fi, toti sunt varza, toti sunt o turma iar cel mai cool si mai out-of-the-box lucru pe care posa-l faca e sa interactioneze unii cu ceilalti. nevoia de modele te modeleaza in asa hal incat ajungi sa fii futut in varii locsoare, tu jurand ca esti Maica Tereza. dar sa revenim. aceasta tura-vura prin vietile altora te indeparteaza atat de mult de tine incat te plictisesti de propria-ti personalitate. „imi place sa colectionez timbre”… „dar stai, ca nu mai colectioneaza nimeni timbre in ziua de azi. deci e boring sa colectionezi timbre. bun, am bifat-o si pe asta. da’ ia uite, astia se dau cu atv-urile noaptea! phii, ce pasiune misto mi-am gasit!”

pasiunile inseamna in primul rand sa te bucuri sa fii tu cu tine. sa ai spatiul tau pe care sa nu-ti placa sa ti-l invadeze nimeni, sa ai mici secrete si retete de succes pe care sa crezi ca le cunosti doar tu. pasiunile inseamna sa ai despre ce sa vorbesti cu entuziasm. remarcam pe mess cu prieteni buni ca „-ce mai faci? -eh, bine, pe la munca. tu? -da, si eu.”… asa, si? dup-aia? ce mai vorbim? nimeni nu mai insufla nimanui energie pozitiva, toti stem stresati, obositi si sictiriti. incepem sa ne uitam la aceleasi emisiuni sau sa citim aceleasi bloguri ca sa avevm subiecte comune de discutie. ALO, voi lucruri noi nu mai vreti sa aflati?

da, stiu, raspunsul e „ba da”. numa ca o sa incepeti azi, maine, dupa care o sa va plictisiti. n-o sa aveti timp. sau chef. dar ce bine ca lucrurile vor reveni la normal!

azi: despre progres

am fost si am vazut Wall-E ceea ce va recomand si voua. de atunci ma tot gandesc daca „progresul omenirii” inseamna ca noi sa devenim niste mase gelatinoase. don’t get me wrong, i’m happy cu cine, ceea si unde sunt, nu mi-am dorit vreodata sa ma nasc in anii ’30 sau in 1600. da’ daca advertising va insemna „you would look great in blue” – tzac – toata lumea e in blue, now i have a problem. adica, eu tot aud in jurul meu chestii de genul „mi-e lene sa downloadez filmul X”… whattt??? you click a button and… there u go!! nu zic ca tre sa te duci cu galeata la fantana din coltul satului, nu zic ca tre sa dai cu grebla ca sa ai castraveti pt iarna (desi some people still do that!) dar „da-mi un Buzz ca mi-e lene sa dau Alt+F” ca sa te caut in lista de YM, that’s progress bullshit. si desi nu ma panichez la faze d’astea din filme, cu toate chestiile astea care ne vin mura-n gura (ce, voi n-ati adormit cu TV-ul deschis ca era telecomanda mai departe decat puteai sa intinzi mana), cred ca riscam sa devenim niste fricsi. deci asta nu e un post, e un indemn: don’t let progress fuck you!

azi: birocratia

ce-mi place mie mai mult si mai mult in viata? huh? daaa, hartiile pe care le primesc ba prin posta, ba de pe la vreo banca si cu care habar n-am ce sa fac. de exemplu aflu acum ca o sa primesc si eu (politicos, ca tot romanul educat) o amendaaa. mdea. asta asa, ca nu mi-am declarat la timp venitul pe glob. deci, am primit un plic, asta-mi aduc aminte, candva pe la inceputul anului. in el, niste formulare. din incapacitatea de a le intelege, m-am scarbit si le-am pus deoparte. deoparte unde? asta nu mai stiu. dupa niste alte luni, am primit o adeverinta de la cei carora le-am luat banii cum ca le-am luat banii. si ca frumos ar fi sa declar aceasta magarie public. boon, gandind ca „mai e timp”, am pus adeverinta deoparte. exact, nu stiu!

acu’ fro luna, primesc instiintare (vedeti cate nume au hartiile astea??) cum ca tre sa declar venitul in 15 zile de la primirea plicului. [are you still following?, ok!] plicul, firesc, intarziind din cele 15, fro 5 zile. dar „timp mai era”, asa ca am pus instiintarea deoparte. cacat, acum ca scriu, imi dau seama ce dobitoc sunt si ca am un obicei foarte prost cu „safe-keepingul” asta. cert e ca azi m-am trezit sa depun toate cele, in speranta ca „onorata instanta” va fi ingaduitoare cu un om simplu, prea simplu.

azi: liderii de opinie

nu stiu cum fac dar parca nimeresc taman emisiunile TV pe care n-as vrea sa le vad. cum preconizam, mare tam-tam ma asteptam sa se faca azi pe tema paradei gay. dupa ce cu greu m-am abtinut sa ma reimprietenesc cu un id de messenger pe care il am in lista si care defileaza cu statusul „daca homosexualitatea e un lucru normal, de ce daca am fi toti homosexuali in 100 de ani omenirea ar disparea??”, nu am mai reusit in schimb sa raman fara replica la Mircea Badea si a sa emisiune – probabil in reluare – de azi dimineata. tre sa precizez ca da, emisiunile lui ma fac sa rad. ma fac sa rad la fel cum ma facea acum vreo 10 ani sa rad Vacanta Mare si la fel cum rad si azi la bancurile cu blonde sau cu handicapati. rad si atat. nu le iau ca pe modele de atitudine. ce mi se pare insa deranjant la acest individ e ca sub umbrela „aceasta emisiune este un pamflet”, el face judecati de valoare si, in mod evident, unele din lucrurile pe care le emite in acel spatiu media (pe care cineva i-l pune la dispozitie) sunt receptate acasa ca fiind modele de atitudine si comportament. inteleg ca nici pe bloggeri nu-i are la suflet dar l-as incuraja sa-si faca un blog pe care sa-si sustina ineptiile. altfel, intre noi nu poate fi decat bariera – tu le spui, noi iti atragem atentia pe forum, tu raspunzi selectiv prin apelative si filmulete cu tine dand picioare in pereti – asta in cazul in care cineva vrea sa te caute mai in serios. maxim respect!

si sa nu uit ca sa nu-ti mai aloc spatiu gratuit pe blogul meu gratuit, daca tu traiesti cu impresia ca parada gay e o propaganda iar copilul tau la prima deceptie in amor se va reorienta sexual (btw, de ce nu iei in calcul ca ar putea fi gay nativ?:), ca homosexualii doresc sa se casatoreasca si sa adopte copii ca fitza si ca educatia unui copil intr-o familie gay ar fi de „doamne fereste”, iti sugerez cu tot respectul ca daca ai coaie de heterosexual-homofob, sa scoti genul programului – pamflet din schema si sa ne zambim pe holul tribunalului ca tot te lauzi ca esti procesoman.