vaZUram Praga
ziceam ca povestesc si iete ca au trecut 2 saptamani de atunci. booon. odata pusa la cap plecarea, cei 7 care vor sa sperie vestul se imbarca: 2 pe avion (moi si popandeaua), 5 pe Octavia (di_lee & co). avantaj noi desi ei vedeau si Budapesta, si Munchen, si Salzburg si Viena la afacerea asta. bine, faceau asta in cautarea unui castel din Salzburg la care si-au rezervat si bilete online dar pe care nu l-au gasit… noi, tzaca-paca, nici nu ne-am baut bine cafeaua ca ajunsesem, ne-am cazat intai la Dahlia pentru ca apoi, la reunirea celor 7, sa tragem la un apartament Astra. si-am inceput mersul pe jos. Praga e un oras… nu, e singurul oras in care io am mers atat pe jos. in primele 2 zile, de voie, de nevoie, mai pe sub stresini, mai in zig-zag pe sub umbrelele altora, am facut sight-seeing si shopping pe o ploaie care parea sa nu se mai termine. da, shopping insemnand geaca impermeabila si umbrele. si ne-am reunit, si-am inceput sa mancam supe, muuulte supe de ceapa, sa bem beri, muuulte beri si sa facem kilometri. putini pt omenire, muuulti pt omul din mine. vazuram un muzeu cu picturi din ciocolata in care mirosea intr-un mare fel si in care iti puteai etala maiestria creativa. vazuram ce inseamna sa-ti promovezi tinerii artisti, punandu-le la dispozitie o cladire cu 2 etaje de prin sec. 12-14 in care copiii au facut cam ce au vrut, inclusiv un film (adica pelicula, 10 minute) jucat de papusi. vazuram orasul noaptea de pe rau din vaporel si mai vazuram ca exista si americani tineri, frumosi, modesti si cu mult simt al umorului. vazuram orasul si de sus, dintr-o incercare de copie a lu’ turnu’ Eiffel si ne vazuram pe noi, in di/forme variate intr-un labirint de oglinzi. vazuram o galerie Dali si oameni zambitori pe strazi. vazuram noi multe, da ia mai bine si vezi tu singur,a: aici.
deci da, Praga e tot acolo pt cei care vor s-o vada, s-o ceara in casatorie, s-o fumeze…
blog ded uzina 
fi-ţi-ar ultima poză.
am uitat toate celelalte poze.