my kind of Romania


am ajuns. relaxat ca nu s-a prabusit low-costul cu mine, mi-aprind tigara si ma bucur ca de fiecare data cand ajung pentru prima data intr-un loc nou. apoi un domn tare de treaba imi ia bagajul, ma pofteste in masina, asigurandu-ma ca practica un tarif oficial si directia – viitoarea mea camera pentru weekend. ma intampina o domnisoara care se scuza ca singurele camere din care nu trebuie sa iesi la fumat sunt la etaj, dar pentru ca eu am la parter, pot sa folosesc terasa. unde mai pui ca primesc toate cafelele din lume „din partea casei”. mai tarziu, in centru, pe o straduta pe care cladirile, terasele si vanzoleala imi aduc aminte de Praga sau centrul vechi al Parisului, vad un grup de turisti insotiti de un ghid. tentat sa ma alatur aud ca se explica in germana si decid sa-mi continuu cafeaua si sa ascult engleza britanica din stanga si maghiara din dreapta. trece ziua si ma gasesc intr-un bar, la o masa ca 10 persoane pe care nu le cunosc. acum le cunosc. am nr. de telefoane, id-uri de messenger si invitatie la o zi de nastere. la pian canta un francez, in spatele meu un chinez vorbeste perfect in romaneste (si aflu ca mai stie vreo 6 alte limbi la fel de imposibile). la un moment dat, o domnisoara incearca sa se strecoare pe langa mine ca sa ajunga la masa. ma atinge, se scuza, ne angajam in discutie si in 5 minute imi ofera berea ei pt ca eu asteptam dupa barman. afara spre casa ma salut pe strada cu cei pe care mai devreme nu-i cunosteam. sunt invitat sa mai bem ceva dar refuz de oboseala insa bucurat de gest. intr-o alta zi, a fost soare. atat de soare incat terasele erau pline de oameni imbracati in culori de primavara. oameni care se salutau in toate limbile si care se opreau la masa ta sa te intrebe ce ai mai facut in ultimul timp si daca li te alaturi pe seara la o bere. dupa cum vezi, nu dau nume. dar le multumesc celor care au fost langa mine in weekendul asta. a fost minunat, a fost o gura de oxigen. si inca una din care cred ca o sa traiesc sanatos inca mult timp. va invidiez ca sunteti acolo, ma gandesc cu drag la voi si la momentele atat de frumoase pe care le-am petrecut impreuna. „na, servus”!

Reclame
    • fratele marius
    • 21 aprilie 2008

    te rog frumos mai usor cu publicitatea, nu vrem sa se afle de wonderland-ul nostru. deja avem un aflux mult prea intens de persoane care cer azil, apolitic. :) glad to see you made it home safe (wizzair – where flying is a kind of magic).

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: