cine nu ma crede, nu ma vede


vad ca tot esti luat peste picior cand mai aduci vorba de mine. am disparut o vreme tocmai ca sa vad daca se mai potolesc apele dar lumea e rea si in continuare te pune sub semnul indoielii. vezi, eu nu am problema asta. adica, tuturor celor carora le-am pomenit de tine au fost incantati ca tu existi si ca ne-am intalnit in viata asta. as putea chiar sa trag concluzia ca in lumea mea oamenii sunt mai destepti, mai toleranti, mai buni.

si de aici mi-a venit ideea sa nu mai fiu atat de ingenua si sa las totul pe seama celorlalti. ei bine, voi pune conditii. adica, ce mama naibii, cine nu ar vrea sa cunoasca o fetita cu aspiratii de femeie, mereu tanara, blonda si cu codite si imbracata in scolarita? si daca as fi un fetish tot as avea pretentia sa se creada in mine. dar eu sunt o fetita care are grija de 2 baietei, mananc pielite de mar si ardei iuti si ma declar ravisanta. deci dragule, lasa-i pe ignoranti in pace, ei nu au si nu vor putea avea niciodata ce ai tu.

zambet, elu.

  1. nu cumva elu e o bogusă.

  2. eu cred ca’i o momija…

  3. eu cred ca’i o momija…

    • mihaella
    • 21 februarie 2008

    eu doar cred ca exista

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns către popandela lu noe Anulează răspunsul