*mentionez ca am urmarit in paralel 4 televiziuni de stiri, Realitatea TV, Romania TV, Antena 3 si TVR Info, incercarea fiind sa le aloc un timp egal din atentia mea.

14-15-16 ianuarie 2012.
an de an am auzit ca oamenii, din ce in ce mai saraci si mai satui de restructurari, vor depasi cu repeziciune clipele de bucurie aduse de sarbatori si, imediat ce vor pasi in noul an, isi vor aminti ca au credite si facturi de platit si vor iesi sa protesteze. iete ca a venit anul ala.

de altfel, nici de data asta oamenii nu “au iesit” in adevaratul sens al cuvantului. factorul declansator a fost o interventie telefonica a lui Traian Basescu asupra lui Raed Arafat referitor la proiectul de lege pe sanatate. acesti oameni care au beneficiat de-a lungul timpului de ajutorul medicului si al SMURD-ului implicit, au reactionat stradal prin proteste (in Targu Mures si la un nivel scazut). odata ajunse la televiziune, aceste proteste au inceput sa se imprastie in mai multe orase, iar  dupa demisia lui Raed Arafat, acestea au demarat si in Bucuresti, prin pichetarea palatului Cotroceni. in seara respectiva cat si a doua zi dimineata au existat mobilizari (ex: “Salvare pentru SMURD”) pentru organizarea unui protest de dimensiuni mai mari.

sambata, lucruri au inceput sa se intample in Bucuresti, circa 500 de persoane (cifrele pe care le dau au ca sursa televiziunile de stiri) s-au strans la Universitate. din mesajul si scopul de a-l sustine pe Raed Arafat, protestele au luat o intorsatura impotriva si a altor politici guvernamentale (taxa auto, Rosia Montana etc) si implicit impotriva guvernului si a lui Traian Basescu. Practic, incepand cu pranzul zilei de sambata, sloganul s-a uniformizat la toate manifestatiile din tara: “jos Basescu”. in jurul miezului noptii, in Bucuresti, jandarmeria a cerut oamenilor sa plece acasa, existand atat in prealabil cat si in momentul actiunii incidente relativ minore. este si momentul in care se dezbate daca cei care au creat incidente sunt sau nu membri ai unor galerii ale echipelor de fotbal din Bucuresti. de retinut este si ca, sambata la pranz, la Sala Polivalenta a avut loc un meci caritabil al echipei Steaua 86, unde a participat si o parte din galeria echipei Steaua.

duminica, lucrurile a luat o amploare mult mai mare. daca in tara protestele au fost in nota normalitatii (precizez ca la Timisoara s-a alaturat inclusiv galeria echipei Poli Timisoara), la Bucuresti violentele au fost mari. oamenii s-au strans din nou in Piata Universitatii si cifra cred maxima (anuntata de televiziuni) a fost 1500 de persoane. in jurul orei 7-7.30pm, dinspre grupul de protestatari de pe partea TNB au inceput sa zboare niste pietre si niste petarde si totul a culminat cu o sticla incendiara care s-a indreptat spre cordonul de jandarmi. in acel moment, dintre protestatari a iesit o persoana incendiata si, imediat, jandarmii au intervenit in forta cu gaze lacrimogene si au spart grupul de manifestanti. grupul care arunca cu pietre (le vom spune “huligani”) s-a repliat pe bdul Bratianu in dreptul spitalului Coltea – magazinul Cocor. acolo, violentele au escaladat. huliganii au facut mici baricade pe mijlocul drumului, au dat foc si au continuat sa arunce cu pietre in jandarmi. acestia au raspuns cu gaze lacrimogene si au intervenit in forta, impingandu-i pe acestia spre centrul vechi. acolo, huliganii s-au regrupat si au atacat din nou cu pietre dar au fost din nou dispersati. lupta s-a mutat din nou pe bdul Bratianu si mai apoi spre si in Piata Unirii unde s-au dus adevarate lupte. intr-un final, jandarmii, folosind tunuri cu apa i-au indepartat pe huligani si, ultimele stiri sunt ca i-au impins spre Parcul Tineretului, unde au devenit tot mai putini si/sau au fost retinuti. in tot acest timp, in Piata Universitatii a sosit un grup de studenti (cca 300) dar accesul in Piata Universitatii le-a fost interzis, asa ca au ramas pe bdul Regina Elisabeta. Spre miezul noptii, in Piata mai ramasesera in jur de 30-40 de persoane care au fost trimise acasa de catre jandarmerie.

____
diferenta intre termenii “manifestant/protestatar” si “huligan” o fac atunci cand in primul caz este vorba de oameni care isi exercita pasnic dreptul de a contesta un context politic sau social iar in cel de-al doilea este vorba de indivizi al caror scop este de a produce incidente, violente si de a vandaliza.

acum sa ma distrez, incercand sa fiu punctual si obiectiv.
1. jos Basescu?
e bine ca sunt oameni in strada si protesteaza pasnic. e un exercitiu democratic iar daca Traian Basescu le-a zis la bine si la rau – in Piata Universitatii, iata ca acum e la rau. consider telefonul/interventia lui Traian Basescu atat necesara cat si o greseala politica.
- nu (interventie necesara).
- pentru ca s-a dezinformat mult cu privire la proiectul de lege si vizavi de desfiintarea SMURD. am fost atent la dezbaterile televizate si apoi la conferinta de presa a lui TB in care acesta a anuntat ce ar fi schimbat proiectul de lege. diferentele intre ce se vorbea la tv si ce a prezentat TB erau majore iar oamenii evident au preluat ce le servea televiziunea.
nu, pt ca motivul declansator pt care oamenii sunt in strada e o minciuna, o manipulare care a lovit acolo unde-i durea pe oameni iar justificarea prezidentiala nu a mai avut absolut nicio valoare, a fost vazuta ca o scuza.
- da (greseala politica).
- pt ca Raed Arafat e unul dintre din ce in ce mai putinii oameni in care romanii mai aveau incredere. un om cu initiativa, un om care a demonstrat prin tot ceea ce a facut ca este serios, si nu in ultimul rand, nu e un “afacerist corect” ci un salvator de vieti. de asemenea, cred ca romanii erau deja iritati de interventiile directe ale lui TB peste factorii firesti de decizie si de asumarile guvernului asupra proiectelor de lege iar telefonul dat in direct in cadrului unei emisiuni tv, a fost factorul declansator al manifestatiilor.
da, pentru ca arderea etapelor si asumarea rolului de “jucator” e una la limita constitutionala. si ca in procesul de asumare, oamenii te pupa sau te scuipa. si ca indiferent de lipsa romanului de cultura politica, impunerea unor decizii a fost evidenta.

2. e “revolutie”?
- nici vorba. cu respect fata de toti cei care sunt acum in strada in orasele lor, cifrele sunt inca extrem de mici. nu fac comparatie nici cu “cei care au iesit sa vada bradul” dar ca sa fii auzit ca iti strigi neajunsurile, trebuie sa fii ori numar, ori durata. momentan, e durata. azi, luni 16 ian, oamenii sunt la loc in strada. parca mai multi, se anunta si sosirea studentilor. cu toate astea, este un semnal serios care nu poate fi ignorat.

3. cine castiga in afacerea asta?
- cred ca nimeni. din partea actualei puteri este evident ca nimeni nu are de castigat. nu ma astept nici macar la o mutare geniala care sa rastoarne situatia in favoarea puterii. oricum, din partea PDL vocile sunt firave, oricum cine ar trebui sa vorbeasca (TB sau Boc) nu au aparut pentru explicatii.

din perspectiva opozitiei, lucrurile sunt ceva mai complexe. abia duminica, Crin Antonescu a facut apel la sustinatorii USL sa participe la protestele pasnice. liderii PSD inca nu s-au aratat, nici cei PNL nu au fost foarte convingatori, cred ca asta arata ca si pt ei cifrele manifestantilor sunt inca scazute iar implicarea in miscarile de strada e inca periculoasa. protestatarii nu au strigat vreun moment un nume dintre capii opozitiei iar un nou esec al USL i-ar ingropa serios in sondaje. cred insa ca o potentiala dezlipire a PNL din USL ar aduce mari beneficii electorale liberalilor in acest moment.

poporul? poporul e lovit de criza. dar nu am zis poporul roman. si daca ne-am uita peste gard, schimbarile de guverne n-au adus bunastare ci cel mult, o satisfactie de moment. plus scaderea ratingurilor de tara pe motive de instabilitate politica.

4. mint televiziunile?
- mai si mint. dar cred ca mai degraba ca isi fac desfasuratorul in functie de evenimente. exista televiziunea A3 cu un scop clar, care aflu azi (luni) ca a fost lider desavarsit de audiente. de fapt, te uiti la ce crezi. sau crezi ceea ce crezi, in functie de la ce te uiti. si cum oamenii care protesteaza si scopul lor e unul anti-prezidential, e firesc sa privesti o televiziune anti-prezidentiala.
singura neconcordanta a fost cand in studioul A3 s-a aflat printre altii un tanar (care parerea mea e ca nu cunostea jumatate din cuvintele pe care le verbaliza) care a spus ca sambata, in jur de ora 22.30, el si tatal lui au fost batuti pe jandarmi pe trotuar si el a trebuit sa-si care tatal acasa care nu mai putea merge. eu am vazut o filmare pe Youtube de la ora 23.59 (ora cand jandarmii au au scos ultimii oameni din piata) iar in fata Cercului Militar “victima” noastra fuma o tigara.

5. au fost membri ai galeriilor acolo?
- eu stiu ca da si in acelasi timp, cred ca a fost si demonstrat asta. apropos de intrebarea de mai sus, uite un exemplu. in seara de duminica, pe Antena 3 i se lua un interviu telefonic din platou lui Dorin (lider galerie Steaua) care spunea ca nu este in Piata si ca nici n-a vazut vreun suporter, nici de la Steaua si nici din cei pe care-i cunoaste de la Dinamo/Rapid in Piata Universitatii. in exact acelasi timp, pe Romania TV, din piata, i se lua interviu televizat unui conducator de galerie Dinamo, care spunea ca ei sunt acolo.
ce mi se pare de retinut in acest caz sunt 2 aspecte. 1. la Timisoara, fanii lui Poli au fost alaturi de protestatanti si nu au existat incidente. in Bucuresti acestia au creat violente si au devenit subiect de conspiratie (discutam imediat despre asta). 2. dreptul membrilor galeriilor de a participa la manifestatii. aici iar discutam de intrebarea nr. 4. in platoul Antena 3, o mare parte din discutiile initiale de sambata s-au purtat pe tema suporterilor, si anume ca acestia nu exista, ca sunt deghizati, ca fac parte chiar din cadrul jandarmeriei sau SRI, cu scopul de a discredita “revolutia”. si prin absurd, daca ar fi acceptat ca ar fi din galerii, si ei erau cetateni, ar fi avut tot dreptul sa isi exprime necazurile. cand a fost destul de clar ca huliganii erau parte a galeriilor, discursul A3 s-a schimbat, s-a indreptat impotriva jandarmilor care au facut posibila participarea huliganilor la manifestatii (acum nu mai erau cetateni) si s-a taxat intarzierea cu care s-a intervenit asupra lor.

6. conspiratia cu huliganii, ai cui sunt?
nu pot sa am garantii. hai sa le punem pe amandoua in balanta.
- primul caz> sunt mana puterii si discrediteaza mitingurile pasnice + creeaza panica intre oameni carora le e frica sa vina la proteste. caz in care ma intreb de ce galeria lui Poli nu are aceeasi misiune. caz in care ma intreb de ce in orasele care nu au galerii violente nu iese mai multa lume.
- al doilea caz> galeriile, prin purtatorii de cuvant spun ca ei n-au treaba nici cu Arafat, nici cu Basescu. ei au o problema cu legea care le interzice sa dea cu petarde pe stadioane. caz in care, ar trebui sa intelegem ca huliganii au o latura foarte civica.

7. cum au fost jandarmii?
- de la tv, chiar faceam o remarca: “astora li s-a ordonat sa nu fie agresivi”. mi s-a parut ca retinerile si imobilizarile au fost facute cu manusi, fac comparatie cu ce am vazut pe la meciuri. au explicat si repetat toate actiunile pe care urmau sa le faca. in schimb, am vazut filmulete pe Youtube cand, pe strazi ferite de camere, jandarmii au bruscat oameni care macar aparent nu erau violenti.

ma sui in pat si mai relatez.

si pentru ca eu sunt doar un canal, va rog ca daca aveti comentarii, intrebari sau simtiti ca trebuie sa va activati in vreun fel, sa luati legatura direct cu Simina, initiatoarea a ceea ce cititi mai jos. 

Scrisoare deschisă către organizațiile pentru protecția animalelor

București, 25 noiembrie 2011

Stimați reprezentanți ai organizațiilor pentru protecția animalelor,

Sunt „un simplu cetățean”, nu am experiență în domeniul protecției animalelor, am în schimb studii de științe politice și comunicare. Motivația mea de a mă exprima în această problemă este aceea că îmi plac câinii și îmi e frică să nu cumva să ratați trenul acțiunii coordonate pentru salvarea câinilor fără stăpân.

Vă scriu această scrisoare pentru a vă semnala responsabilitatea enormă pe care o aveți în următoarea perioadă. Scopul acțiunilor dumneavoastră trebuie să fie salvarea de la eutanasie a câinilor fără stăpân. Acest scop poate fi atins prin acțiuni pozitive, acțiunile negative (de protest și condamnare) pe care le întreprindeți în aceste zile sunt doar reacții emoționale fără perspectivă strategică, și care nu fac decât să dăuneze imaginii taberei „iubitorilor de animale”.

Faptul că legea aprobată pe 22 noiembrie în Parlament prevede posibilitatea eutanasierii câinilor fără stăpân care au stat în centrele de apăpost ale consiliilor locale timp de 30 de zile, nu înseamnă că eutanasierea lor nu poate fi prevenită. În linii mari, câinii trebuie să fie adoptați (de oameni sau ONG-uri) până expiră termenul de 30 de zile și astfel ei nu vor fi eutanasiați. Acesta este scenariul cel mai grav dintre cele posibile. În celelalte scenarii, în care nu se decide eutanasia, adopțiile nu au presiunea urgenței.

Legea pasează mingea în terenul iubitorilor de animale. Dacă ei acționează coordonat (toți odată și în aceeași direcție), câinii nu sunt omorâți. Ei au puterea de a împiedica oroarea eutanasiilor în masă.

În condițiile de vizibilitate foarte mare în presă, în care vă aflați în calitate de reprezentanți ai organizațiilor pentru protecția animalelor, declarațiile și comportamentul dumneavoastră au o mare influență în structurarea opiniei publice. Dacă veți continua să fiți copleșiți de emoție și să simplificați problema (pro sau contra eutanasiei, criminali vs oamnei buni), nu veți face decât să vă radicalizați adversarii și să îi faceți pasivi pe cei care iubesc animalele dar vor alt tip de acțiune pentru salvarea lor.

Eutanasia se referă în lege la două categorii de câini: pe de o parte cei bolnavi sau/și agresivi, pe de altă parte cei sănătoși, blânzi și sterilizați. Atenție: aici există mai multe poziții posibile, unii dintre cei care spun că sunt pro eutanasie se referă doar la prima categorie. E nevoie să explicați populației care sunt prevederile exacte ale legii, care este procesul de gestionare a câinilor, ca în loc să intre în panică, oamenii să înțeleagă că este „acum ori niciodată” nevoie de implicarea lor la nivel de acțiune, nu doar declarativ.

Printre cei care vor eutanasierea tuturor câinilor, sunt unii care pur și simplu nu mai au încredere că alte soluții de gestionare pot funcționa, pentru că de-a lungul timpului necoordonarea acțiunilor a dus la perpetuarea situației. Acești oameni sunt doar sceptici, dacă le arătați o strategie rațională și națională solidă, ei nu vor mai susține eutanasia, sau cel puțin vor rămâne neutri.

Tot printre cei care susțin eutanasia pentru toți câinii, sunt și oameni care au fost mușcați de câini. Singura atitudine normală față de ei este empatia și recunoașterea gravității situației.

Între cele două tabere (sau poate pur și simplu nu știu eu în care să-i plasez), sunt și cei care abandonează pui în stradă, și care astfel cresc permanent numărul maidanezilor. Ei sunt o categorie foarte importantă, cu care trebuie să vorbiți separat.

Pe de altă parte, între iubitorii de animale sunt și oameni care susțin întoarcerea în stradă a câinilor după cele 30 de zile de stat în adăposturi. Trebuie să înțelegeți că aceasta nu este o soluție care merge în același sens cu progresul civilizației. Este soluția care presupune cel mai scăzut grad de implicare al iubitorilor de animale. Haideți să facem mai mult.

Ce am vrut să arăt până acum este că nu ne împărțim în îngeri și demoni în această problemă. Este nevoie de un efort de analiză rațională a actorilor implicați, ceea ce în lobby se numește stakeholders mapping. E vorba de o cartare a actorilor, în funcție de apropierea punctelor lor de vedere cu cel propriu și în funcție de puterea lor de influență. Interesul dumneavoastră este să vă aliați cu actorii puternici și să nu iritați adversarii. Desigur, cum decizia despre ce se va întâmpla cu maidanezii după cele 30 de zile aparține consiliilor locale, ele devin ținta dumneavoastră capitală și trebuie să îi convingeți că aveți competențele și resursele să susțineți alternativele la eutanasie.

În acțiunile dumneavoastră de până acum (în acești ani de când activați în acest sector) nu ați avut o viziune comună și un efort coordonat. Lipsește leadershipul, viziunea strategică. În această problemă, trebuie să acționați ca o singură forță. Trebuie să transmiteți aceleași mesaje. Să faceți o analiză a dimensiunii problemei, a resurselor de care aveți nevoie, a direcțiilor de acțiune, a etapelor de implementare.

Există enorm de mulți oameni care vor să vă ajute. În prezent, ei trebuie să vă caute și să aleagă între dumneavoastră. Dacă vreți susținerea lor, trebuie să faceți așa încât lor să le fie ușor să vă ajute. Puteți facilita acest ajutor creând un singur „centru de comandă” și punând la dispoziția oamenilor o paletă foarte largă de opțiuni de susținere. Unii pot adopta, alții pot dona bani, alții pot dona altceva, alții pot face voluntariat șamd. Și companiile pot susține activitatea dumneavoastră în multe feluri, e nevoie ca și pentru ele să fie clar cu cine trebuie să discute. Și, la fel de important, să le fie clar că acțiunile dumneavoastră nu le pun în pericol reputația.

După cum știți, eutanasia este practicată în multe țări civilizate atunci când câinele este bolnav sau agresiv sau nu a fost adoptat într-un anumit interval de timp. Dar câinele de acolo are mult mai multe șanse de a fi adoptat, în principal pentru că acolo sunt muuuult mai puțini câini oferiți spre adopție în raport cu populația. În România, în schimb, raportul câini de adoptat / populație va fi unul foarte problematic, mai ales că darea spre adopție nu se va întâmpla prea eșalonat.

E nevoie de un mesaj pozitiv. N-aveți nevoie ca oamenii să plesnească de ură în proteste consumatoare de energie. Ei trebuie să vă ajute să dați o șansă la o viață „sedentară” câinilor sănătoși, blânzi, sterilizați – fie că își găsesc un stăpân, fie că își găsesc un adăpost permanent.

Îmi pun toate speranțele și încrederea în calmul și gândirea strategică de care veți da dovadă!

Simina Diaconu

Contact: siminadiaconu@gmail.com

cand am vazut primele imagini a trebuit sa-mi provoc toate conceptiile ca sa… ca sa orice. pt mine, ceea ce vedeam era ireal. nu am putut sa simt nimic decat in momentul in care am inceput sa inteleg ca ceea ce vad chiar se intampla. tin minte ca in noaptea aia nu am dormit. siteurile de stiri – in special cele americane nu mergeau, televizorul era singura sursa de informare si groaza, si chiar daca eram student si invatam exact despre informare vs intoxicare, manipulare etc, am asorbit fiecare informatie fara circumspectie.

stiu ca acum sunt unul dintre cei foarte multi care scriu mai concentrat sau mai detaliat despre asta. nu vreau sa fac nici politica, nici teorii conspirative. indiferent ce parere avem/aveti despre ceea ce s-a intamplat, cred ca suntem de acord ca prietenii si familiile celor care au murit acolo pastreaza memoria unui spectacol teribil, groaznic care nu ar trebui privit ca un punct de referinta ci ca o exceptie infioratoare. iar noi, prin simplul mod de a fi, trebuie sa incercam sa nu dam vreodata motivul pentru ca un eveniment similar sa mai aiba loc.

simt ca nu am folosit cele mai bune cuvinte, stiu doar ca pentru mine, 9/11 este inca evenimentul cel mai puternic pe care l-am trait.

si-asa sunt zombi. s-o scrie cu e la sfarsit?

sunt intruchiparea rezolutiei de la sfarsitul lui 2009. sunt offline. nu ca aici as face mare lucru.

n-am prea mai citit bloguri. mi-e greu sa citesc twitter, la naiba. creca viitorul e un social d-asta cu un singur cuvant. si in 100 de ani o sa comunicam prin semne si ragete.

ma enerveaza treaba asta cu primavara. adica e ca o fata de 16 ani cu care vrei sa te culci but she’s not ready yet. and yet. and yet…

am facut un revelion foarte misto. homie asa, cu gasca restransa, ne-am imbatat inainte de 12 dar ne-am si trezit la fix sa bem sampanie. si a doua zi am baut 3 sticle de feteasca neagra si-am jucat canasta-n trei si mi-a placut.

ar trebui sa-mi pun si io digital pe televizor. ma enervez de fiecare data cand il deschid.

am inceput sa folosesc facebook mai mult. adica nu mai mult. mai des. il deschid, il inchid. deci il folosesc. si dau like la niste poze pe care le pune tranda.

mi-am schimbat tema la blog. tema e cu th? oricum, trebuia.

am insomnii tot mai des. din pacate nu-mi vine sa scriu pe blog cand le am. am avut aseara una, m-am pus la calculator pe la 3 juma dar n-am avut ce sa scriu.

mi-am luat un laptop nou. imi place. ceea ce m-a facut sa-mi placa si mai mult cel vechi.

am fost la chisinau. [am facut o pauza lunga si m-am gandit ce sa scriu].

mi se pare nasol ce se intampla in libia. adica tot aud ca americanii intra numai unde e rost de petrol si mi se pare ca nimeni nu-si mai pune problema ca acolo unde “e petrol” sunt niste dementi care trag random in populatie.

mi se pare nasol ce se intampla in japonia. foarte nasol.

am inceput sa am o burta si-o chelie tot mai evidente. devin barbat.

trebuie sa gasesc momentul oportun sa ma reapuc de fumat. macar temporar.

o sa revin pe post si-o sa povestesc, acum ce-i foarte important e ca aseara, impreuna cu tranda (care a pornit  isteria), cougar, catalina, muntele, diana, rasta man si jo, am pus la cale cel mai amplu periplu muzical de la manualul de muzica de-a 4a, incoace. l-am lasat pe cougar sa faca transcriptul iar eu va dau cu copii-peist sa va delectati.

Purpuriu Adânc – Şoferie spaţială de camioane

Poliţia – Orice gură de aer pe care o iei

Bolovanii Rostogol – Plimbând câinele

Ud Ud Ud- Fata de noapte bună

Katrina şi valurile – Plimbându-mă pe răsărit de soare

Pistoale şi Trandafiri – Bine ai venit în junglă

Canibali tineri şi corespunzători – Ea mă conduce nebun

Tina Întorcătoarea – Maria făloasă

Regina – Încă unul muşcă praful

Supravieţuitor – Ochiul tigrului

Mici proiectile de plumb aflate în lanţuri – Ploaie când mor

Lichid Roz- Fii atent cu toporu’ ăla Eugene!

Smith cel aerian şi Fugi DMC – Plimbă-te în modul ăsta

Sunet Grădină – Negru Gaură Soare

Grumazuri Roşii – Joe ochi de bumbac

Dulceaţă de Perlă – Nu îmi da nici o buză

Ronetele- Fii gagica mea

Credinţa Dansului Apă Limpede Înviere – Jos pe colţ

Modul Depeşă – Totul numără

Liber – Totul dreapta acum

Ochi de Vultur Cireaşă- Salvează în seara aceasta

Ciorăpel de Fibră Rară – Alintă-mă cu milă

Flotă Lemn Măcănit – Aur Praf Femeie

Fără Îndoială – Nu Vorbi

Dorinţă De Noapte – Soare Dormind

Corporaţia Hoţiei – Poarta cosmică

Joacă Rece – Galben

Furie Împotriva Mașinii – Ucigând în Numele

Iuda Preot – Ucigaşul De Durere

Tărâţă Astrahan – Piruete

Minţi Simple – Ziua lui Mandela

Sunny the Golden Child – Two Wounded Hearts

A hideg toltottkaposztak – A telefon nem csorog tobbe

Uşile – Albastrul casei de la drum

Cinele – Ochiul gol

Păpuşi de testare accidente – Mî Mî Mî

Grădina Zoo Babilon – Băiatul cu ochii cu raze X

Cap Motor – Asul de Pică

Noapte Dorinţă – Adânc Liniște Complet

Leopardul Surd – Iubirea muşcă

Joe Copil Urât – Pisici în balansoar

Proiectul Căpitanul Hollywood-ului – Mai mult şi mai mult

Vorbire Modernă – Eşti inima mea, eşti sufletul meu

Da – Proprietar al unei inimi singuratice

Pocnitură din degete! – Ritmul este un dansator

Vanilie Gheaţă – Gheaţă, gheaţă, copil

Fără Credinţă – Salvă mie

Domnul mare – A fi cu tine

Şopârlica Slabă – Nou-născutul mă conduce nebun

Animalele – Nu mă duce jos

Simbolul (cunoscut ca prinţ) – Ploaie mov

Băieţii de la magazinul de animale de companie – E un păcat

Cremă – Veveriţa Pisicii

Preşedinţii Statelor Unite – Piersici

Catifea La Subsol – Răceşte-l jos

Corect spuse Fred – Nu vorbi, doar pupă

Pistoalele Sexuale – Piatră în jurul ceasului

Lacrimi pentru frici – Ţipă

SĂRUT – Tot iadul se sparge larg

Oază – Futând în boscheţi

Băiatul gras subţire – Armă la alegere

Maestrul de ceremonii Ciocan – Nu poţi atinge asta

Minunea – Loveşte-mi căţeaua sus

Ia aia – Înapoi pentru bun

Totul dar fata – Cruce inima mea

Supertârfă – Micul dejun în America

Viaţa de Vest – Împotriva tuturor imparelor

Zona Băieţilor – Fă fără mine

Trei uşi jos – Raţă şi fugi

Cutie neagră – Călărit pe timp

Cotoiul atomic – Întreg din nou

Toţi Sfinţi – Chemarea cizmuliţei

Strada Neagră – Fără săpăturică

Băiatul gras slab – Dreapta aici, dreapta acum

Oază – Zid minune

Piscina de înecat – Lasă corpurile să lovească podeaua

Albastru adânc ceva – Mic dejun la al lui Tiffany

Pe viu – Fugi la apă

Cot – Pământuri pentru divorţ

Copacul Porc Ţepos – Jucărie radioactivă

Fumegăcios – Ace şi ace

Grădina Prostului – Salvează-mă

Capetele Vorbitoare – Casa noastră, în mijlocul şoselei

Lacrimi pentru temeri – Toată lumea vrea să conducă lumea

Vârful ZZ – Chestie sălbatică

Cireaşă Sălbatică – Cântă muzica aia săltăreaţă, băiatule alb

Pălitura lui Dumnezeu – Mort şi spart

Clopot, carte şi lumânare – Salvează-mă

Giuvaer – Jocuri prosteşti

Bărbaţi la lucru – Jos sub

Ucigaşii – Pierzând atingerea

Căderea ciocanului – Templierii de oţel

Parcul care conectează – Spărgând obiceiul

Curent alternativ/Curent continuu – M-ai scuturat toată noaptea

Biscuitele cu handicap locomotor – Fierbător electric

Ion Numerar – Durere

Alergătorii de la miezul nopţii ai lui Dexy – Hai, mă, Eleno

Apariţie insolită – Cuvânt sus

Mort sau viu – Mă învârţi dreapta în cerc

Maro cinci – Greu de respirat

Scorpioni – Te legăn ca un uragan

Leacul – Amor pătat

Douăzeci şi cinci de cenţi înapoi – Ceva în gura ta

Păcat cu Sebastian – Gura!

Numărând ciori – Mare galben taxi

Unchiul – Înăuntru

Numărând ciori – Ana începe

Pisicuţele păpuşi – Tu să nu!

Patrula Zăpezii – Dă foc celui de-al treilea bar

Gâzele – Las-o aşa

Tom Aşteaptă – Timp

Sugrumătorii – Maro Auriu

Căutând fete – Aş fi vrut să fiu James Bond

David Închinătorul & Regina – Sub presiune

Grădina sălbatică – Până la lună şi înapoi

Sistemul unui jos – Ciopârţeşte-o pe Suey

Fete condimentate – Vrei să fii

Prinţ – În patul ăsta eu ţip

Tom meschinul & spărgătorii de inimi – Cădere liberă

Terapie? – MoriAna

Şi tu – Cu sau fără tine

Mac Lemn de Flotă – Scutură-ţi făcătorul de bani

Trucks in the crowd – Plastique

Însufleţirea – Adânc îngheţat

Avionul Jefferson – Cineva să iubească

Sătenii – Vreau să îţi scutur mâna

Staple Gun – Bâra, bâra

Mergi cu Dumnezeu – Ce e o femeie

Strâmtori Aprige – Bani pentru nimic

Dungi Albe – Soneria mea de la intrare

Pişăciosul – Insulă în soare

Companie rea – Am chef să fac iubire

Făinarul – Pungă de gunoi adolescentă

Şarpe alb – Aici mă duc din nou

Geneză – Nu pot să dansez

Căldură la conservă – Mergând sus în ţară

Morţi recunoscători – Prieten al satanei

Ultima umbră a păpuşilor – Greşelile mele pe care le-am făcut pentru tine

Atinge şi pleacă – Vrei să…?

Fugiaţii – Ucigându-mă Moale

Piele despicată – Înăuntru

Înţepătură – Este probabil eu

Până în iunie – Dormi mai puţin

Roz – Doar ca o pastilă

Căţel Căţeluşul Snup – Crima a fost cazul

Jumătate de dolar – Magazinul de bomboane

Rază Charles – Loveşte strada, Juvete

Louis Braţ Puternic – Viaţa pe trandafiri

Antropoidele din excremente de liliac – Dumnezeul plăcilor

Tufiş – Lăsând cablurile să doarmă

Păsărică N-am N-am – Paraşută se încheie – remix

Odrasla – Muscă drăguţă

Prăjitură – Niciodată acolo

Gunoi – Când am să cresc

Arhivă – Du-te-n chizda mă-tii

Ziua Verde – Când vin împrejur

Ţestoase – Deci fericiţi împreună

Sfânta Ana & Ţine veşnic – Puneţi-vă luminile deasupra

Merişoarele – Trezeşte-te şi miroase cafeaua

Patru neblonde – Ce-i sus

Gaşca ogarilor – Atingerea rea

Verva – Dulce amăruie simfonie.mp3

“Mi-e frica sa ma intorc acasa! Am fugit si nu vreau sa ma mai intorc!”

“Uneori acasa e ca la camera de tortura…”

“Mai bine ma omor decat sa ma intorc acasa! Oricum nu-i pasa nimanui de mine!”

Acestea sunt numai cateva dintre zecile de mii de mesaje relatate de copii la Telefonul Copilului, 116 111.
Daca trimiti un SMS la 876 donezi 2 euro pentru copii care pana acum primeau tonul “ocupat” la Telefonul Copilului. 876 este activ toata luna Decembrie, iar banii adunati vor fi folositi pentru a extinde programul de lucru al Telefonului Copilului – 116111 si pentru a suplimenta numarul de specialisti.

http://www.telefonulcopilului.ro

- cu X.

- aoleu, cu prostanacul??

cred ca starea actuala de tremurici din Romania exista din cauza atributelor. pentru ca avem un background comunist in care dezbaterea era o tehnica tabu si in care am invatat la scoala ce popor drept si curajos suntem, in momentul de fata suntem incapabili de analiza obiectiva. totul ni se cuvine pt ca i-am batut pe otomani desi eram mai putini – ma rog am otravit usor fantanile. pe romanii lui Traian i-am pacalit. la fel si pe nemti cand ne-am dat cu rusii. apoi am rabdat 20 de ani pt ca ne-a zis cineva ca suntem o generatie de sacrificiu si ca atat dureaza tranzitia. dar gata! prea am patimit destul. acu trebuie sa ni se dea! asa nu se mai poate! pai cat sa strangem cureaua in timp ce stam la coada la Iphone 4? ca murim de foame.

cred ca acum pe oricine ai sustine in Romania, ii gasesti un adversar vehement. probabil, asa cum zice si “discutia” cu care am deschis postul asta, desi pozam in intangibili, suntem produsul unor media care pozeaza in obiectivitate. “prostanac, betiv, hot, mitocan, chiulangiu, descreierat, motan, baiat de casa, baiat destept, vuvuzela, trompeta, turnator etc” sunt pamfletarisme pe care le citim/auzim zilnic din presa. sunt “atribute” care usor-usor ajung sa inlocuiasca numele celui caracterizat. problema e atunci cand, in loc sa ne revolte asocierile, auzim aceleasi cuvinte din gura presedintelui, a contracandidatului, a profesorului, a elevului, a colegului de birou, a noastra. un fel de inlocuire a lui “n-ai inteles” cu “bă, da’ ești idiot?” la nivel national.

pe de o parte ne manifestam o dezaprobare d-asta rebela prin “io nu m-am mai uitat la televizor de… / io nici nu mai am televizor”. pe de alta parte, (zic eu) asa suntem noi, alegem mereu varianta cea mai usoara. noi* (—* astept reclamatii pentru generalizare) nu ne scriem indignarea pe adresa redactiei ci schimbam canalul / aruncam televizorul. noi nu facem lobby – noua daca nu ne dai, votam cu alalalt; sau nu venim la vot, c-asa-i romanul, n-are cu cine. mai era si aia cu “io plec din tara” dar sper ca o fac subiect separat.

incep sa cred (desi abia incepuse sa se demodeze) ca sansa Romaniei e “political correctness-ul”, ba chiar unul cu aplicare largita, la nivel de limbaj cotidian si nu doar institutional. sa dam greutate cuvintelor, iar atunci cand ele devin violente sa poata fi sanctionabile. sa ne auzim vorbele ca sa putem actiona in consecinta. altfel, amalgamul de confuzii debate-cearta-calomnie va ajunge un singur concept pentru copiii silitori care iau cam 3 din 10 Bac-ul dar care sunt inca prea puri pentru politica. nu sunt de acord cu educatia prin nuia, cred ca unii isi iau arma tocmai pt ca au stat la capatul subtire al nuielei. cred insa ca daca acordam din timpul nostru pretios cateva secunde de explicatie de FIECARE data cand (dau un exemplu la intamplare) in loc de “tineri/studenti” auzim “golani”, e posibil ca acest timp sa fie, decat daca “golanii” s-ar frustra, ar pune mana pe arme si-atunci timpul n-ar mai fi.

si ca sa ajung si la subiect intr-un final, eu cred ca la fel de mult cum conteaza CE faci, asa e si cu CE NU faci. e vorba de o alegere, de o punere in balanta a ceea ce e important pt tine, atata timp cat “tine” nu este doar centru universului ci parte din el. si daca psihologii de renume mondial zic ca sunt doua tipuri perfect concurente de educare, prin recompensa si prin pedeapsa, eu prefer o societate obeza si murdara de ciocolata pe degete decat una frustrata cu arma la purtator.

Ma batea gandul de ceva vreme sa incep un blog. Ma gandeam cu entuziasm la layout, la ce o sa scriu in primul post, cum o sa se numeasca – Mistificari justificate – si pe cine pun in blogroll.

Pe de alta parte imi dadeam seama ca o sa imi ia din timp, o sa astept cu nerabdare fiecare comentariu, o sa ma preocupe intr-un mod frivol traficul si in final o sa ajunga sa ma intereseze topurile. Netul e deja populat cu blogurile altora, eu va trebui sa ma zbat sa atrag oameni la mine pe blog, sa fac spam masiv pe Twitter, brusc nu mi se mai parea amuzant.

Asa mi-a venit ideea care urma sa imbine dorinta de a scrie cu lipsa grijilor pentru tot ce inseamna partea administrativa. Am numit aceasta noua activitate couch blogging pentru ca ea consta in a fi gazduit pe blogurile altora, exact cum se intampla atunci cand faci couch surfing. Ceea ce cititi acum este un exemplu al acestei practici, mai exact al doilea text pe care il public.

3 pasi pentru a face couch blogging:

1. Te pui pe scris

2. Te gandesti pe ce blog s-ar potrivi cel mai bine textul tau

3. Convingi un blogger sa-ti gazduiasca postul

Avantajul e ca ideile tale vor ajunge la oameni pasionati de aceleasi lucruri. In functie de subiectul despre care scrii, iti alegi unde sa-ti publici ideile. Daca vrei sa scrii despre sarmale, apari pe un blog de food, daca vrei sa povesteti despre vacante te duci la un blog de travelling. Primul articol scris de mine a fost despre un workshop de la Ronewmedia si a fost postat de Titus care face uneori live blogging de la evenimente.

Couch bloggingul rupe monotonia. Analogia cu couch surfing-ul e ilustrativa: de ce sa stai singur acasa, cand poti sa-i primesti pe altii in vizita, sa-ti tina companie. Majoritatea oamenilor zic da, trebuie doar sa ii rogi.

Nu stiu daca exista deja practicieni sau teoreticieni ai acestui mod de a face blogging, nu am vrut sa-i caut. Exista, bineinteles, guest postingul care este mai degraba o exceptie; in general lumea isi publica articolele pe propriul blog.

——————-

De ce Traiu? In perioada in care tatonam cu ideea unui blog doar al meu, Traiu, cu care impart afinitati scriitoricesti si muzicale, m-a incurajat prompt. Ulterior, l-am rugat sa imi gazduiasca postul si a zis da fara macar sa stie despre ce am de gand sa scriu. Ii multumesc cu ocazia asta lui si cititorilor blogului lui. Acest articol va fi probabil cel mai des folosit ca referinta atunci cand voi cere gazduire pe alte bloguri.

deschid ochii. sunt la Romexpo. am 30 de ani. ascult November Rain. live. mi-aduc aminte de gandul pe care l-am avut la 16 ani.

___

am asistat aseara la implinirea unui vis. am plecat la concert cu o singur asteptare: sa nu mor pe drum, pt ca imi promisesem copchil fiind, ca daca o sa am sansa sa-i vad, sa n-o ratez.

am asistat aseara la un tribut GNR. erau acolo pe scena niste baieti, foarte buni in felul lor, care cantau melodiile lui GNR. l-am mai recunoscut pe Axl si pe Dizzy fuckin’ Reed. in rest, o alta trupa. o trupa care a respectat traditiile Guns: miscarile unduitoare, alergarile dintr-un capat in celalalt al scenei, cover-solo-urile de chitara (aseara am auzit James Bond theme, the Wall si Pink Panther theme), a lot of the F word si intarzierile. apropos de intarziere, inteleg ca sunt doua pareri, la fel de “oficiale”: ca la ora inceperii concertului, GNR abia decolau de la Viena si ca trupa era inca de luni in Bucuresti. poate stiti voi mai bine si ma lamuriti.

___

am asistat aseara la o coagulare a brandului romanesc. desi am fost inundat de rules & dont’s in privinta accesului la concert, un BGS m-a vazut facand balet pe la coada si m-a escortat inauntru, fara bodycheck, fara sa ma-ntrebe de bilet. odata inauntru… am vazut ce departe suntem de scena. scena care a fost ori prea mica, ori prea joasa, ori prea ingusta, si care a avut niste ecrane ori prea mici… apoi i-am vazut pe vip-istii de la tribune care erau de toate cele 3 milioane orientati cu fata la corturile cu bauturi si nu la scena. si intr-un final, am vazut toaletele la care mi-am propus sa nu am nevoie sa ajung decat daca e o statie de tramvai in dreptul lor. a urmat o intarziere de o ora jumatate pt Danko Jones si deci de 1.45h pt GNR, timp in care organizatorii nu au existat deci nu ne-au spus de ce s-a intamplat asta. motiv pt care poporul s-a simtit indreptatit sa huiduie, sa fluiere dar, bineinteles, la primul “hello Romania” sa zbiere de bucurie. apoi, spre jumatatea concertului am avut deosebita placere sa am in fata 6 tineri frumosi, cu perciuni-cui, pantofi de lac si fetele cu cercei prin care niste catelusi mici ar fi putut sa sara la circ. ei s-au preocupat cu facutul de poze unii-altora deci cred ca sunt cei pe care obisnuiesc sa-i am in spate la film la mol, deci ei ma urmaresc pe mine. apoi la plecare, Bludy a vrut sa-si schime plasticele rozalii pe care a dat 5lei/buc inapoi in bani, dar cei de la BRD au preferat geam inchis (pana l-a spart un roacăr si el nemultumit), silentio stampa, cordon de BGSei si nereturnarea banilor. asa ca am iesit, am facut comenzi la taxi, caci cei care stateau (as zice “la japca” dar eu nu vorbesc urat) in fata, in taxiurile lor de firma cu 1.39 ron/km nu te duceau nicaieri pt mai putin de 50 ron/cursa (in cazul in care cursa nu depasea 20 ron). asa ca l-am ochit pe 558 de la Cobalcescu, am sunat la dispecerat care mi-a zis ca nu are masina, io am zis ca e una libera in fata mea dar refuza sa ia clienti pe aparat, si-am preferat sa ma pun in fata lui, sa-l tin de vorba si sa mai caut taxiuri inca o ora la telefon. timp in care 558 ar fi facut vreo 4 curse daca ar fi fost destept, dar pt ca a fost prost, dupa o ora a decuplat caseta si-a plecat acasa. si, intr-un final in taxi, la stop, in paralel cu noi se opreste un Logan azuriu si preparat iar din spate, fata cu cerceii cat inelul de la proba olimpica imi face semne disperate sa deschid geamul:

- auzi, ce-a fost aici?

- concert (zic eu, nu prea convins…)

- a, ca am vazut lume multa… cine a cantat?

- Guns N’ Roses.

- aaaa…!!!@$%??

- De ce, n-ati reusit sa ajungeti?

- a, nu, eraaaam curiosi, noi suntem cu Salam, cu astia. merci, haipa!

vezi? am inceput sa ma maturizez.