parerea mea.

promiteam intr-un post anterior ca o sa ma mai iau si eu eu umpic de lume. dar cum nu prea imi place sa-mi scriu impresiile “la cald”, iata-ma acum, in ziua nebuniei din Moldova, ca revin cu pareri.

pe scurt, e vorba de emisiunile de “analiza politica si divertisment” ale Antena 3. incerc, asa cum am fost invatat din primii ani de facultate, sa urmaresc in mod cat mai echitabil dpdv al timpului dedicat acestei activitati, emisiunile informative ale principalelor televiziuni romanesti. inteleg in acelasi timp ca intr-un stat de drept, cu precadere democratic [:)], optiunile si interesele politice ale directorilor acestor institutii si ale grupurilor de presiune din jurul lor pot sa nu coincida cu ale mele. de altfel destul de logic, acolo unde exista o optiune de dreapta trebuie sa apara una de stanga; si vice-versa.  ce nu inteleg este unde se produce legatura intre greata provocata de extremism si apropierea (in special a) tinerilor fata de punctele de vedere ale invitatilor din emisiunile informative Antena 3.

de ce consider eu ca exista aceasta legatura? ei bine, consider ca frecventa cu care aceste emisiuni au un rol defaimator, anti, emfatic, si toate astea orientate uni-directional, este una de extrema. comparativ cu Realitatea TV (concurentul direct si “portavocea” prezidentiala – asa cum este prezentata de catre trustul lui Voiculescu), A3 nu mi-a dat in niciun moment impresia (macar) ca este obiectiva atunci cand e vorba de Basescu. ba mai mult, loveste in toti cei despre care se stie ca i-ar fi apropiati, in unele cazuri, intr-un mod de-a dreptul jenant.

ma gandesc ca poate tinerii de azi s-au “inasprit” ca Fat-Frumos (intr-un an cat altii-n sapte) si au ajuns sa fie acei “parinti” pe care in perioada adolescentina nu ii intelegeau? poate ca viteza, stresul, greutatile financiare, alienarea sociala au pus considerabil umarul la un comportament de turma, in care cel care le aclama cat mai santieristic optiunile, ajunge un ‘telectual de incredere care merita sa fie citat in platforme sociale si jurnalism blogosferic? sau poate ca doar sa spui “nu” e mai usor?

dar cum poate acest “nu” de o maniera caterincala sa devina in “mediul urban, post/universitar, 18-35 de ani” un asemenea succes, mi se pare ingrijorator. cum mai pot fi credibile niste personalitati, precum profesorii universitari (invitati cu statut permanent) daca ajung sa-si jigneasca colegii de breasla doar pentru ca sunt de cealalta parte a barierei politice? asta mi se pare alarmant. acei profesori se duc in salile de clasa, in fata unor studenti, asa, ca mine (caci pe Bogdan Teodorescu l-am avut si eu profesor, intamplator la materia numita “teoria manipularii”) si vor sa aibe statut de catedra dupa ce cu o seara inainte l-am vazut porcaindu-se cu un interlocutor din guvern doar pentru ca el “are dreptul sa critice pentru ca isi plateste taxele si voteaza”. pai si studentii dvs au fix acelasi drept, dar atunci brusc deveniti profesor si deci intangibil. cand e corect? este “intelectualiceste” sa mi se spuna “nu-ti place, schimba canalul” de catre un profesor la comunicare? sau de catre un om care se lauda cu varf de audienta pe segmentul sau orar, deci lider de opinie?

nu vreau sa fiu partinitor ci doar critic. caut solutii nu caterincarea problemelor. caut o firma de constructii nu pene asezate pe cur si zbenguite in Piata Victoriei. atat.