sa fim seriosi!

observ cum oamenii cand devin seriosi se transforma in monstri. adica scoti omu’ din infantilitatea lui vesela (sau e veselie infantila?) cerandu-i umpic de seriozitate si el devine brusc agresiv, rau. exercitiu asta de “a dezbate” mai trebuie mult timp repetat pe meleagurile noastre. cum ai o parere de partea cealalta, cum simti smalt de dinti nespalati si respiratie inabusitoare pe langa beregata. concluzia discutiei fiind ori “iti iau gatul cu cutterul” ori “am incheiat discutia”. tare! oare chiar asa de mare nevoie avem de sustinere si exercitiu de echilibru pe baloane de sapun? asa, si daca sunt de acord cu tine, ce? self-esteemul tau o sa mai creasca cu 0.5? ok. si asta inseamna ca la urmatoarea discutie o sa fii si mai increzator in aberatiile pe care le emiti? si pana la urma tot o sa dai de un tampit care o “sa te contrazica” (ca nu putem sa discutam cu tine de sustinerea unui alt punct de vedere). e, si-atunci ce-o sa faci? o sa te balbai putin becalian, o sa ridici excesiv tonul (mai mult ca sa te auzi tu pe tine, te, t) si-ntr-un final o sa conchizi: “un idiot! de ce-mi pierd io timpul cu el? mai bine-l bat!” hihi.