debutul meu pe micul ecran

da, am trecut si prin aceasta gaura neagra a existentei mele. pe scurt, Octav se duce la o emisiune “de tineret”, participa, il dau afara si ma propune inlocuitor. ma duc, particip, ma dau afara. cul. doar ca la vreo 2 saptamani dupa, ma suna Florin (producatorul) care-mi zice: “auzi, nu vrei sa vii sa prezinti emisiunea?”

si cum ocaziile nu trebuie ratate, zic un “da” deloc convins si ma duc la poarta Pangratti, urc la doishpe, scurta discutie in “redactie”, trec pe la pudrat (alta experienta naspa), ma duc in “1″ (care aflu ca e studioul 1 in care se “trage” minunata emisiune a Surprizelor), primesc nelipsita lavaliera si-o casca-n ureche si ultimele indicatii: “vezi cand iti vorbesc in casca sa dai usor din cap ca sa stiu ca ma auzi”.

si-ncepe emisiunea si uite ce stau io de papagal printre cei 5 pentru natiune si vorbesc cu ei de zor dar cu un mare stres ca nu fac bine ce fac pentru ca in casca nu auzeam nimic. si trec 5, 10 minute… ba creca spre un sfert de ora si deja obisnuit ca nu-mi merge casca, brusc aud:

“mooooor… mooooor…. aici ursul. ce, te-ai speriat? haha, ti-ai luat botezul!”

mdaa. si asa am inceput eu sa fac pe vedeta. din ciclul de patanii, am mers la toaleta fara sa inchid lavalieraaa, am luat recul de la sacul de box din studio si am intrat in emisiune intins pe spate prin platou, de revelion il prindeam pe Dan Negru in casca si cum isi baga el toate cele ca nu-i venise nush ce invitat, am zis “Raluca care…”, a vrut Calin (celalalt producator) sa vada cat posa stau serios in direct in timp ce el imi spunea bancuri pe ardeleneste in casca si sa nu uit, tot de revelion, dupa aproape 7 ore de direct m-a asteptat toata echipa cu uischii si dupa prima gura m-am trezit la mine in pat pe 2 ianuarie fara sa-mi aduc aminte ce si cum.