… pentru ca l-am deconsiderat. nu, nu la o revolutie m-as fi gandit sa iasa. nici macar la un revelion…
poate la o curatenie generala a Bucurestiului. poate la un miting in care sa-si recunoasca incompetentele si limitarile.
ei bine, nu. bucurestenii (si probabil toti cei care traficau acest mirific oras) au iesit in numar mare (sa zicem:) sa vaza cum se-aprinde un brad.
frateee, avem o capacitate de neimaginat in a ne mobiliza pentru cacaturi.
ma rog, sa ne imaginam:
1: dialoguri:
- Suuuuziiii, uuuu, aiiiiici, ma veeezi? nuuu, unde te uiti?? aici, langa domnu’ in geaca verdeee!
- Sefu’, pe cuvant, spre un xerox ma duc. dar e putin aglomerat. o sa intarzii putin…
- Sa moara mama, i-am furat lu’ ala portofelul. ia-l si fugi!
2: situatii:
- dati-mi voie. fac pipi rau…
- nu va suparati, ati gasit cumva un cercel p-aici, pe jos?
- (10 minute mai tarziu) …dar un copil? are o gecuta rosie…
- fiti dragut, alo, domnu’… da, da, dvs… imi faceti si mie o poza cu familia va rog? va dati putin in spate sa se vada si bradu’…
bun. va astept cu alte idei.
pana una alta, felicitari marketingului de la Millenium Bank.
ăia de la millenium bank o organizat treaba asta cu bradu’?
la situaţii aş mai adăuga aproximativ 243 de c ă l c a t u r i (scuzaţi, dar ăsta e cuvântul potrivit) pe pantofi urmate, evident, de nu mai mult de 87 de “…scuzaţi”.
am iesit, da, ce sa facem, in kilul meu, ca daca stiam ca o sa fie asa balamuc, nu ma miscam; am iesit pt copil, bine ca am scapat cu bine cu totii de acolo si cu copilul nepierdut.
ah, dada, nula-luna… inca o data: ad-nana-luna. asa!
pai deh, io nu zic de cei dusi de manutsa de copil. ca aia, de vreme ce-s parinti, mai au ceva in cabeza. sau ce, stem o tara de mami si tati? bine ca te-ai intors cu marfa acasa:) si data viitoare, incercati disneyland. cica e mai aierisit.